sâmbătă, 25 iunie 2011

Cat din viata noastra inseamna placere si cat- obligatie?

O fi atat de greu sa acorzi o parte din pretiosul tau timp lucrurilor care iti fac placere? Daca nu am face si ce ne place, ce farmec ar mai avea viata? De cele mai multe ori, in prea multe cazuri, castigarea existentei are natura unei obligatii…putini sunt cei care se intretin facand ceva ce le face cu adevarat placere. E adevarat ca ne adaptam oricarei situatii si, pentru a nu percepe activitatea noastra ca pe o corvoada, incercam sa-i gasim aspecte care sa ne placa, macar intr-o masura cat de mica. Dar, pe de alta parte, tanjim la acel ceva care ar transforma munca intr-o placere…si, daca nu avem norocul de a pune semnul egal intre munca si pasiune, macar putem ca din acest timp insuficient de cele mai multe ori, sa rupem o parte pe care sa o dedicam pasiunilor  noastre, chiar daca asta nu ne aduce vreun castig material. Caci nu tot ce facem e musai sa fie in spiritul obtinerii de bani…daca se intampla si asta, nu putem fi decat multumiti. Insa nu putem trai ca niste masini programate sa faca mereu acelasi lucru, fara sa simtim satisfactie. Si nici nu putem astepta sa iesim la pensie pentru a ne dedica lucrurilor de care nu am avut timp in tinerete…adesea se intampla insa sa procedam asa, ne gandim ca acum, cat suntem in putere, trebuie sa facem bani, nu mai avem timp si pentru altceva, ne consolam cu gandul ca atunci, la pensie, vom avea timp destul sa facem si aia si aia…insa o parte din noi nu mai ajungem sa traim acea varsta…e o realitate pe care nu trebuie sa o neglijam. Chiar daca refuzam sa ne gandim la astfel de aspecte, imaginandu-ne un traseu al vietii firesc, dinainte planificat, macar in linii mari…inevitabilul se poate produce, oricand…Si nu e pacat sa ne privam de placerile pe care avem posibilitatea de a ni le oferi?

3 comentarii:

  1. Pai atata timp cat nu suntem liberi nu prea exista placere mai multa decat obligatie. Tot timpul vom fi dependenti de ceva sau cineva, si deci vom fi mai mult obligati.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am incercat de mai multe ori sa spun ceva pe tema asta, dar nu m-am putut hotara.
    Este o tema grea, iar preocupari de genul acesta ai mai exprimat si in alt articol.
    Cred ca noi, oamenii, vom intelege ca scopul muncii nu este banul. Asa credem, insa nu e asa. Avem alte interese cand ne ducem la servici, printre care socializarea, interactiunea cu alti oameni care ne da ocazii extraordinare de a invata ceea ce ne-am propus.
    Timpurile se schimba si vom intelege curand acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mircea Vladut: Intr-adevar, este o tema dificila...stiu ca am mai abordat idei apropiate acesteia, nu mai stiu unde. :) Poate ca este o dovada de inadaptabilitate la lumea asa cume construita ea in prezent. Din pacate, banul este o entitate foarte importanta ce o guverneaza, fie ca ne place, fie ca nu...si asta pentru ca nevoile principale se leaga de bani.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...