E luni, asa ca...

Neata, dragi prieteni in ale blogosferei...pasim intr-o noua saptamana...din nou...ce multe saptamani s-au adunat...e vara, e frumos, e foarte cald...e vreme numai buna de parcuri, de mers la padure...am facut cate putin din toate acestea in week-end-ul ce tocmai a trecut. Si ar trebui sa fiu in forma pentru noua saptamana...ma voi stradui sa fie asa, sa fac fata cu brio responsabilitatilor zilnice si celor temporare. Am un ghimpe in coasta, caci se pare ca va trebui sa termin referatele pana vineri...dar sa zic mersi, ca putea fi mai rau...din fericire e suficient sa le scriu si sa le trimit la facultate, nu trebuie sa le sustin, nu trebuie sa dau examene si altele asemenea...ma pot considera un om fericit,  nu? Si daca trebuie sa le termin asa curand, exista o parte buna, caci inseamna ca voi termina mai repede cu ele si imi voi putea vedea apoi nestingherita de ale mele. Ma uit cum trece timpul...nu mai e mult si micuta va implini doi ani...ceea ce inseamna ca ma voi confrunta cu dificila problema a gasirii unui loc de munca si in plus, cu cea a asigurarii unui loc unde sa stea copilul cat eu sunt la serviciu...varianta cea mai posibila ar fi cresa...nu lipsita de emotii, incepand cu gasirea unui loc si continuand cu modul in care va primi ea aceasta schimbare. Ne asteapta vremuri grele, care desi par indepartate, stiu ca sunt al naibii de aproape...5 luni zboara ca gandul. Ma gandesc ca nu voi avea pretentia sa gasesc ceva conform specializarii, va trebui sa accept ceea ce gasesc, macar temporar. Dar cum mie imi lipsesc aptitudinile necesare domeniului vanzarilor, alternativele vor fi limitate...ce mi-ar place sa am un serviciu unde sa pot scrie, sau unde sa am de-a face cu cartile...cu ani inurma mi-ar fi placut sa am un plafar sau o librarie, asta pentru ca ambele ma pasionau in aceeasi masura...si remediile din plante, si cartile...insa sunt realista si le vad doar sub forma unui vis. Voi vedea ce imi rezerva viitorul, dincolo de pasiunile mele. As fi prea idealista sa ma gandesc ca as putea imbina munca si pasiunea...nevoia de a-ti castiga existenta te impinge spre compromisul de a accepta ceea ce ti se ofera, fara a trece prin balanta sufletului.