duminică, 26 iunie 2011

De ce scriu asa cum scriu?

Critic prea usor?...poate ca da, insa si prea bland…mai degraba as spune ca-mi exprim nemultumirea, caci nu reusesc sa fiu pe cat de acida as dori sau pe cat de mult imi impune o anumita situatie sa fiu… O parte din indignarea mea ramane cenzurata…poate de un dram de bun simt sau poate de jena…Nu am pretentia ca toti ceilalti sa imi impartaseasca gandurile, stiu ca nu pot fi pe placul tuturor…Stiu ca blogul meu seamana cu o salata, dar unora le place salata…Scriu pentru ca imi place, scriu cand cred ca am ceva de spus…uneori e interesant, alteori nu…doar fiecare din noi avem zile mai bune si zile mai proaste…Nu emit opinii competente, sunt ale mele si sunt libera sa mi le exprim, fie ca ma insel, fie ca ele reflecta realitatea…la o adica, adevarul e relativ…fiecare il are pe al sau.  Poate ca in toate exista o logica, insa nu te obliga nimeni sa o cauti in articolele mele si nici in sensul existentei acestui blog…e una din pasiunile mele si nu voi renunta prea curand la ea…poate ca intr-o zi, voi alege eu sa ma despart de aceasta etapa, insa momentan ma aflu in ea si vreau sa o fructific pe cat de mult pot…cand nu voi mai avea nimic de spus, nu voi mai spune.

3 comentarii:

  1. Avem nevoie si de critici si de laude si de tot. Doar daca stim sa privim totul intr-un mod constructiv. Daca nu... inseamna ca nu vrem sa progresam.

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca-mi place salata, doar ai vazut ca ma pricep sa fac :)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...