miercuri, 14 septembrie 2011

Bogatia nu doar urateste...


...ci da si ifose imbecile. Eram la locul de joaca din parc si au aparut doua cucoane, mama si fiica, plus baietelul, nepot si fiu, imbracat la patru ace, venind probabil de la scoala de pe Kiseleff. Cucoanele, foarte cochete si cu un aer de superioritate de nu le ajungeai la nas cu prajina nici pe tocuri de 15, studiau chestia aia pusa pe jos ca sa nu se loveasca puradeii, conversand destul de tare, incat am inteles ca aia mai tanara voia sa-si faca in curtea vilei (doar nu va inchipuiti ca ar fi avut altfel de locuinta) loc de joaca si ii trebuia invelis din ala. Au facut poze, s-au uitat cum e pus etc. , etc. 

Baiatul, ca orice copil, s-a suit si el pe tobogan, sa se joace. Cand l-au vazut, in special mam-mare a inceput sa se crizeze, impunandu-i sa coboare, ca isi strica bunatate de camasa calcata si imaculata. Bre tanti, copilul de aia e copil, ca sa se joace. Exista masina de spalat si in plus, la banii matale, sigur are enspe camasi la fel. Pai altii saracii, care nici macar o camasa din aia buna nu au, ce sa mai zica? Si parintii alora nu se plang ca au murdarit copiii hainele. Cataratul, murdaritul hainelor, sunt chestii inerente cunoasterii lumii in care traim, experientelor noi si jocului in sine.

Booon, copilul nu se da jos, continua sa se joace si, la un moment dat vede o omida si le-o arata lui mam-mare si maimiticii. La care tot mam-mare sare disperata. vai, sa nu pui mana pe ea, faci alergie, ca are par. Ia-o cu un bat, sa n-o atingi. Copilul ia o frunza si o da jos, dar nu de tot, ramane la baza toboganului. Atunci mam-mare ridica piciorul incaltat cu sandalute stralucitoare si o da ea pe jos, sa nu cumva sa o atinga baiatul. Iar baiatul ce face? Merge frumos unde a cazut omida si incepe sa o studieze. Observase ca are gura alba, era incantat sa descopere cu ochii lui secretele anatomice ale omizii. Mam-mare tot ingrijorata. Sa nu pui mana pe ea. E invazie, faci alergie.

Mi-era mila de saracul copil ca trebuie sa suporte asemenea specimene, care bucuroase l-ar fi tinut intr-o cutie izolat, nu cumva sa se infesteze cu ceva din mediul inconjurator. Iar el era curios ca orice copil, dornic de noi experiente, de viata, o viata fara reguli absurde, o copilarie normala, de care, in ciuda luxului, nu prea se poate bucura.

4 comentarii:

  1. Astea sunt toane de snobi. Poti avea bani si o minte ok.

    RăspundețiȘtergere
  2. asta apropos de ce scriam eu acu vreo doua saptamani, parca, despre cum isi cresc animalele puii si cum isi strica rapid oamenii copiii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Din povestirea ta reiese foarte bine ceva ce nu prea stim noi, prostanii de rand: copiii de oameni bogati nu sunt la fel de fericiti precum copiii nostri! :)
    Acest lucru a fost remarcat si de Mark Twain in "Print si cersetor".

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu toti cei care au acum bani au avut mereu si mam-marile astea uita cam des cata mamaliga cu ceapa or fi mancat la vietile lor. Copilul va ajunge sa le urasca ca a ratat multe in "tinerete" din cauza protectiei prea mari a celor mari si eventual va fi un bolnavicios de la atata fereala de germeni...

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...