Ieri am avut zi de plimbare. De cand moata mea a mai crescut si a dat de gustul plimbarii cu metroul, nu e zi sa nu isi exprime dorinta de a merge cu tonu’ ori de cate ori trecem pe langa gura de metrou. Si trecem zilnic, ca e in fata scarii. Asa ca ieri i-am facut pe plac si am dat o scurta raita prin centru, pe la anticariate. E drept ca nu e usor sa faci un copil sa nu se plictiseasca in timp ce mami studiaza cu maxim interes rafturile. M-am inarmat cu masinute, cu covrigi si asa am facut-o sa stea cuminte. I-am luat si ei cateva carticele, ca si ea e mare amatoare...seamana cu ma-sa, nu?
De data asta mi-am impus limita de acasa si numarul cartilor a fost destul de redus fata de alte dati. Dar fiind voluminoase, tot au atarnat greu in sacosa. Deh, si lectura cere eforturi fizice, nu? Va dati seama ce greu e sa te opresti din cumparat cand o carte costa doar 2 lei? Si totusi am rezistat eroic, am triat titlurile. Asta ca sa mai am ce cumpara si altadata, caci tare placute sunt plimbarile astea. Cat timp stateam cu nasul in carti a intrat un nene si a solicitat carti ale autoarei Henriette Yvonne Stahl, pe care si eu le vanez cu ochii in paispe. M-am bucurat sa aud ca mai sunt si altii interesati. Cautand in calculator, vanzatoarea nu a gasit, dar pentru cele la 2 lei nu tine o evidenta a titlurilor, deci a cauta acolo e o munca dificila, dar si plina de surprize. Poti gasi titluri nesperate, ce nu cunosc editari recente. Nu ma deranjeaza ca sunt marcate de trecerea timpului si a cine stie cator maini de cititori. Important e ca le pot citi si eu, caci in librarii nu le pot gasi. Si plec mai bogata cu cateva carti interesante.
Tintesc in speta carti ale autorilor romani, in ultima vreme doar din astea am citit. Cartile din colectia Biblioteca pentru toti sunt adevarate comori pentru ca, pe langa textul romanelor au si biografii ale autorilor, de unde poti afla ce alte carti au mai scris acestia, dar si detalii din viata lor. Astfel stiu ce carti sa mai caut in anticariate. Si unele le-am gasit deja.
Am observat ca in anticariate, clientii sunt barbati intre doua varste sau ceva mai batrani. Tineri nu prea am vazut cat am fost eu, poate si data fiind ora timpurie. Deci nu ma pripesc sa trag o concluzie. Dar femei, daca am vazut doua. Caci mi-am facut timp sa fac si astfel de observatii, chiar daca obiectivul principal este cotrobaitul printre carti.
Va recomand calduros sa incercati experienta shopping-ului la anticariat. Acum imi dau seama ca am un motiv in plus sa ma consider norocoasa ca m-am mutat la Bucuresti. La Bacau am vazut un singur anticariat, iar preturile erau mari, nici vorba de chilipiruri.
Daca doar pentru carti te-ai mutat in Bucuresti...
RăspundețiȘtergereChiar, mai ai loc sa le pui?
Sa inteleg ca aduci capital Metrorex-ului cu plimbarile tale? Vino si pe la Piata Unirii, cand sunt eu de servici :)
@ Loopoo: Eeeeiiii, nu doar pentru carti...asta a venit pe parcurs, ca la inceput, nu alergam eu dupa carti.
RăspundețiȘtergerePai cam aduc capital. Data viitoare imi iau cartela de 10, ca dau faliment cu cele de 2 calatorii, nu e rentabil. Daca tot ma plimb.
Pe la Unirii n-am mai fost de 2 ani. E mai greu acolo, ca e adanca rau statia si cu caruciorul...intelegi de ce n-am ajuns.:)))
Pai de Unirii 1 ziceam, aia e mai sus, acolo e si Dispeceratul Central. Intri dispre fosta banca a Religiilor, sau Optinova, ca aia a ramas :)
RăspundețiȘtergereDoamne, am impresia ca articolul asta este scris de Ioana. Nicio plimbare fara carti in sacosa la intoarcere :)
RăspundețiȘtergere@ Loopoo: Vorbesti limbi straine. Zi mai bine: aia dinspre curtea de apel sau aia de langa magazinul unirii?
RăspundețiȘtergere@ Razvan: :))))) Sa stii ca nu m-am vorbit cu ea. Exemplare ca noi streseaza partea barbateasca, nu? :)))) Da' e de preferat asa decat sa nu existe plimbare fara sacosele de cumparaturi de la mall. :)))
RăspundețiȘtergere