Nu poate fi vineri deja

Asa zice creierasul meu care a procesat mai greu informatiile despre succesiunea zilelor si soarta acestei saptamani. Cineva s-a jucat cu timpul asta si in loc sa fie miercuri, cum era firesc, uite ca e vineri. De data asta nu ma mai joc! Cum sa se fi dus zilele asa, ca si cum n-ar fi fost? Si ce-am facut de n-am simtit asta?

Vreme trece, vreme vine si adesea nu ma aleg cu nimic din asta. Ca si acum. Degeaba fac bilantul saptamanii. Poate doar la capitolul cuvinte noi sa ies mai bine si la bani cheltuiti. Desi nu prea au fost din astia. Trebuie sa-mi fac o mica rezerva pentru seria neagra.

Si mai sunt si putin melancolica simtind cum vara se duce de data asta. O vad  cum pleaca si ma pregatesc pentru o lunga asteptare pana la urmatoarea. Cat mai pot, profit si eu de iesiri in aer liber.

Pe week-end nu stiu ce vom face. Din cate am inteles, s-ar putea sa petrecem una din zile la tara, sa sparga al meu lemne. Iar eu nu-s prea incantata de perspectiva petrecerii integrale a unei zile acolo, fiindca n-o sa am o clipa de relas pazind-o pe cea mica prin curte, ca ea umbla peste tot. El fiind ocupat, nici la wc n-o sa ma pot duce. Cateva ore, mai treaca-mearga, dar de dimineata pana seara, nu ma mai joc. Deocamdata e incerta chestiunea, depinde si de programul lui.

Asa ca eu nu-mi fac niciun plan, las in voia intamplarii. Ma resemnez ca s-a mai dus o saptamana si alta va incepe si se va duce apoi si ea...pe apa sambetei. Voi incerca sa ma relaxez cumva, sa dau zilelor o semnificatie de week-end, chiar daca in cazul meu n-ar trebui sa fie mare diferenta, nu?

Va doresc si voua relaxare placuta de week-end!