Plimbarea de seara pe bodu’

Cu vreo saptamana si ceva in urma, poate doua, cand incepuse expozitia de reptile in Carrefour (acum s-a terminat, deci degeaba va spun), s-a intamplat sa mergem doua seri la rand. Prima oara avusesem de facut cumparaturi, a doua seara am mers de dragul reptilelor si al serpilor, sa-i vada motata cea mica. A treia seara n-am mai mers si, trecand pe langa Pasajul Basarab, s-a apucat sa urle „bodu’,bodu’”, adicatelea vroia iar pe pod. 

Nu mai retin daca i-am facut sau nu pe plac atunci, dar in schimb i-am facut moftul in repetate randuri in serile urmatoare. Si rau am facut. Pentru ca in zilele cand efectiv nu se poate, respectiv tati ajunge prea tarziu, adica mai tarziu de 9 seara, refuza dezbracarea. S-a intamplat ca intr-o seara sa urcam in casa pentru a lasa caruciorul si apoi am coborat iar afara, unde ne astepta tati sa mergem sa cumparam ce aveam de cumparat. Astfel ca, ea trage speranta ca, atata timp cat este imbracata, mai are sanse sa iasa din casa si sa mearga pe bodu’.'

Mare bucurie pe ea cand urcam pe pod. Dar totusi, nu poti satisface mereu moftul. Bine macar ca i-l pot arata pe geam si, cu timpul, sa scapam de nelipsitul scandal. Ca nu-i dupa cum vrea ea.