Am inceput saptamana fara chef de scris...dar cu un urias chef de citit. Atat de tare m-a prins cartea ce am inceput-o in week-end, ca nu m-am mai putut desprinde de ea in clipele libere.
Rareori mi s-a intamplat asta, trebuie sa recunosc...au mai fost carti teribil de captivante si interesante, dar cu aceasta nu se pot compara, pentru ca intensitatea tensiunii rezida in cu totul alte motive, registrul imagistic si cel emotional au alta factura, e ceva diferit si nu captivant, caci acesta e un cuvant prea modern si poate chiar nepotrivit cu ansamblul acestei carti de o frumusete indescriptibila.
Tiganii din Satra lui Zaharia Stancu sunt atat de diferiti de tiganii din zilele noastre. Te fascineaza si ii indragesti, iti starnesc admiratia, dar si mila pentru destinul potrivinic ce li s-a harazit. Strasnici pastratori ai legilor lor stravechi, ei traiesc intr-o lume a lor, aparte de restul societatii. Razboiul insa are ceva cu ei, desi ei nu au nimic cu razboiul. Calatoria lunga si vitrega catre acolo este atat de bine descrisa incat simti cum pasesti deopotriva cu satra pe drumul nesfarsit si pustiu.
Tensiunea creste continuu, accentuata de fiecare data cand conducatorul satrei, Him basa, simte in privirile soldatilor cum acestia "se uita la el si la ai lui intocmai ca la niste morti". Aceasta frantura, repetata adesea pe parcursul romanului, inteteste zbuciumul interior al bulibasei, dar si al cititorului. Si alte fraze, alte descrieri, se repeta de mai multe ori, intensificand senzatiile si accentuand tragismul povestii.
Satra devine o entitate distincta ce inghite destinele individuale ale oamenilor oachesi…sau poate dramele fiecaruia dintre ei atenueaza in oarece masura destinul tragic al satrei. Victime ale unei istorii nedrepte, oamenii satrei se indreapta in necunoscut, fara sa stie ce soarta ii asteapta. Siliti sa lupte pentru supravietuire in conditii mizere, umilitoare, greu de suportat chiar si de catre nomazi, isi parasesc treptat principiile, mare parte din ei se sting, spre dezamagirea lui Him basa, care isi vede satra cum, incet, se destrama.
Dincolo de drama satrei se desfasoara dramele personale, conflictele individuale, dragostea, deopotriva cu moartea, fiind si de aceasta data temelii ale existentei umane, aproape indisolubile. Interesante sunt si regulile ce privesc cuplul, orgoliul barbatului, ce nu poate trece peste anumite aspecte, nici chiar atunci cand femeia nu este catusi de putin vinovata.
Autorul reuseste sa te tina cu sufletul la gura, te introduce in atmosfera si apoi te prinde acolo, facandu-te sa simti pulsul razboiului ce ameninta din toate partile, pericolul ce pandeste la orice pas, te face sa percepi gheara mortii intinsa asupra satrei. Cartea iti patrunde atat de adanc in suflet si in minte, senzatie accentuata de frazele ce se repeta, incat te simti chiar acolo, asistand nu doar de pe margine, ci chiar din mijlocul evenimentelor, la toate intamplarile.
Ce cred oamenii oachesi despre viata, despre moarte, despre iubire, despre timp?...interesante conceptii, izvorate din minti nescolite.
Mi-au ramas in minte franturi de fraze, si ma trezesc ca le repet fara sa stiu de ce.
Cat priveste finalul…e atat de deschis, incat te incearca dezamagirea si sentimentul unei povesti neterminate. Ai vrea sa stii ce s-a intamplat cu satra, si cauti undeva, cumva, orice indiciu, poate o alta carte care sa iti raspunda.
Ultima pagina n-am citit-o ca fiind ultima, eram convinsa ca mai urmeaza ceva, nu putea sa se sfraseasca atunci…intorcand pagina, am simtit un gol la fel de patrunzator ca golul ce se asternea pe ea. Oare ce s-o fi ales de satra?
Un singur indiciu ne lasa autorul, si acesta se afla chiar la inceputul cartii, inainte de a incepe naratiunea propriu-zisa…speranta intr-un final macar in mica parte fericit, o scurta aluzie privind destinul final al satrei.
E superba cartea, e ceva deosebit, poate chiar unic.
Cartea asta am descoperit-o prin anii 90,tiparita la o editura moloveneasca. Iti spun sincer ca am avut cam aceleasi reactii ca si tine.
RăspundețiȘtergereIntre timp am recitit-o si am gasit-o la fel de fascinanta!
andreea eu citesc acum Desertul pentru totdeauna de Octavian Paler .
RăspundețiȘtergere@ Florentin: Si cum e? Nu am citit-o pana acum. Poagte, cine stie? daca reusesti sa ma tentezi. :)
RăspundețiȘtergere@ Sfbacterie: Cu siguranta o voi reciti si eu. :)
RăspundețiȘtergereInteresanta carte, tre sa caut si eu prin biblioteca mamei;))
RăspundețiȘtergere@ Goda: E aparuta mai recent cu Jurnalul Eu am luat-o de pe net cu 5 lei de pe un site carti.
RăspundețiȘtergereEu am citit cartea in timpul liceului. Din cate tin minte, nu mi s-au parut altfel tiganii prezentati acolo fata de cei de acum, cel putin dpdv psihic. Oricum, ceea ce am retinut a fost ca ei sunt din alta lume si au alte legi (ma refer in special la cele morale). E normal sa nu le respecte pe ale noastre.
RăspundețiȘtergereDeasemeni e normal sa existe diferente intre tiganii dintr-o satra si tiganii de la oras, asa cum exista diferente dintre taranii de la ei din sat si taranii migrati pe la oras.
Oricum as privi, tot am invatat ceva important citind cartea.
@ Mircea Vladut: Intr-adevar, e o carte din care ai ce invata, chiar daca prezinta o lume cu care in ziua de azi nu ai vrea sa te intersectezi.
RăspundețiȘtergerede ce numai romani au scris despre tigani de vreme ce nu au trait in satra de unde sa stie el cum e in interiorul unei familii pentru ca da satra este o familie cu durerile ei cu bucuriile ei cu dragostea ce pluteste in mijlocul satrei oameni din satra se iubesc altfel salbatic cu durere amestecata cu iubire cu ura si iertare nu asa ceva nu a avut nici o data un roman de ce ma intrebi pentru ca a scris romanul din afara nu a fost inplicat nu a trait in satra s a documentat atata tot se vede de departe ca nu a trait nici macar momentul cand scria nu e pe dinafara cum poate sa spuna ca este a doua lui carte cea mai buna
RăspundețiȘtergere@Anonim: Cred ca n-am inteles prea bine nemultumirea ta. Mai exact, ea se refera la interpretarea mea sau la faptul ca autorul a scris o carte despre tigani fara sa fie tigan? Exprimarea ta a fost destul de ambigua, lipsesc niste semne de punctuatie ce ma impiedica sa deslusesc exact sensul cuvintelor tale, nu te supara ca spun asta. Cat despre recenzie, vreau sa precizez ca ea reprezinta impresiile mele personale despre carte.
RăspundețiȘtergereRomanul satra este un roman inspirat din viata tiganilor de atunci . da noi ca si tigani vedem altfel viata de familie vedem altfel respectul fata de cei mai in varsta decat noi . nu trebuie sa credem mot a mot tot ce scrie stancu in romanul lui pana la urma este 30% fictiune si 70% crudul adevar . cu toate astea nu pot sa nu remarc lipsa voastra de interes pt in autor atat de important ca si zaharia stancu . frate cartea asta am citit-o cand aveam 13 ani si pot sa spun ca m-a fascinat enorm de mult parte pt ca ilustreaza istoria poporului din care fac parte cu mandrie cateodata cu dezgust in ultima perioada dar valorile noastre morale Inca se mai pastreaza in satrele vechi din Romania . si nu ma intelegeti gresit sunt rrom asa cum sunt si roman . dar inainte de a citi satra poate ar trebiu sa cititi istoria tiganilor de unde vin ei unde au migration traiul pe care l-au dus cum s-au adaptat la viata de zi cu zi in fiecare era pe care au parcurs-o . nu va suparati pe mine ca am intervenit in discutia voastra iertati in tigan sau rrom mai in varsta care a trait destule si a vazut destule ca sa poata povesti mai departe . va pupa in tigan putin mai cult decat altii
ȘtergereAm scris un articol la aniversarea lui a 110 ani de la naşterea lui Zaharia Stancu şi găsind atât de frumos comentariile cărţilor sale am făcut trimitere către acest blog. Mulţumesc şi sub această formă pentru plăcerea pe care mi-aţi oferit-o lecturând recenziile acestor cărţi. Dintre toate cărţile pe care le-am citit de Zaharia Stancu, cred că această carte a fost favorita mea.
RăspundețiȘtergereEu va mulţumesc pentru apreciere.:) Foarte interesant articolul dumneavoastră. Revin acolo cu un comentariu.
Ștergere