Cica cea mai mare realizare...a mea

Una din Nucusoare scrisese acum cateva zile un articol despre cea mai mare realizare a sa. Prilej pentru mine de putina meditatie pe tema asta, drept pentru care nu-mi amintesc sa fi raspuns la acel articol, dar am bagat la cap subiectul si cred ca a starni ceva in mintea cuiva printr-un articol e mare lucru, mai important poate decat un comentariu pe care la momentul respectiv nu eram pregatita sa-l scriu fara a da dovada de superficialitate.

Asadar, m-am intrebat si eu ce as raspunde la aceasta intrebare atat de profunda si vizand intreaga existenta. Sa profit de portita oferita parintilor, ce pot cu usurinta indica drept raspuns copiii, ar fi prea simplu si intr-un fel, prea banal, prea ar suna a cliseu. Si la o adica, nu-mi acord merite deosebite in privinta asta, n-a fost greu.

Si atunci, ce alte realizari am eu? Ce as putea considera ca fiind cea mai mare realizare a mea?...asta daca exista asa ceva.

In primul rand, ar trebui sa spun ca realizarile vizeaza mai multe domenii. Ne putem referi la realizari profesionale, la realizari in plan amoros, familial, material, artistic si, nu in ultimul rand, spiritual. Probabil daca as parcurge fiecare din aceste domenii, s-ar gasi cate ceva de catalogat ca si realizare, dar ma tem ca observatia mea nu ar fi una cat se poate de obiectiva si, mai ales, ca as putea privi superficial lucrurile.

In ochii celorlalti, pot parea realizari o gramada de chestii. Din punct de vedere social, sunt numite realizari anumite evenimente care, de altfel, fac parte din viata celor mai multi. Si atunci, daca acele chestii sunt atat de raspandite, mai pot fi ele numite realizari sau se pierd in banalitatea repetitivitatii?

Nu intentionez a ajunge la vreo concluzie sau a da vreun verdict. Analizez si rasanalizez viata mea de pana acum si nu stiu unde sa gasesc acea mare realizare. Ar trebui sa fie ceva deosebit, or eu nu stiu daca am facut lucruri deosebite. Si totusi, ca simplu muritor am facut cate ceva. Dar nimic care sa iasa in evidenta fata de altii. Am doua fete, am un sot asa cum mi l-am dorit, o masina achitata pe jumatate, dar...nu e complet. Cea mai mare realizare a mea, de fapt a noastra, ar fi o casuta a noastra. Atunci mi-ar fi foarte simplu sa raspund la aceasta intrebare. Si iar as putea spune ca nu e nimic deosebit in asta. Dar pentru noi e. Atunci cand nu ai casa ta si esti nevoit sa stai cu chirie, este firesc sa vezi drept o mare realizare achizitionarea propriului camin. Si o mai pot numi astfel si pentru ca, pentru mare parte din oameni, este ceva foarte greu de realizat. Nu e greu sa te casatoresti, nu e greu sa faci copii. Dar cati dintre cei tineri ne permitem o casa cu propriile noastre puteri?

Ma gandesc totusi ca, pentru a cataloga ceva drept o mare realizare, trebuie ca acel ceva sa fie precedat de o dorinta puternica, de o lupta asidua pentru indeplinirea sa. Practic orice ar putea intra lesne in aceasta categorie, daca e animat de o dorinta puternica. Pentru unul cu foarte multi bani, o casa sau o masina sunt mizilicuri, le poate cumpara la fel cum noi restul ne cumparam imbracaminte.

Subiectul e vast, deja m-am intins mai mult decat intentionam si ar mai fi destule de spus. As vrea sa amintesc totusi si de realizarile intelectuale, rezervate mintilor stralucite, nu celor de rand. Copil fiind, visam sa imi etalez talentele artistice. Nu stiu cat era talent si cat pasiune, dar imi doream sa scriu, imi doream sa cant, imi doream sa desenez. Probabil daca as fi reusit sa ma remarc intr-unul din aceste domenii, as fi considerat asta o mare realizare. Dar, nu a fost sa fie, nu am depus suficiente eforturi in sensul asta, m-am orientat spre partea pragmatica a vietii, ramanand totusi in adancul meu o visatoare, care si-ar dori sa poata schimba lumea dupa propriile idei.

Ramane sa visez in continuare la o realizare de exceptie, care poate va veni, poate nu...