Ceva dulceag, ceva despre iubire, n-am mai scris pe blog de mult timp. Ca in rest am mai scris. Dar oricine poate scrie ceva despre iubire. Oricine a cunoscut-o. De multe ori m-am intrebat cum ne dam seama ca iubim, cand nimeni nu ne invata asta, pentru ca nu are cum. Intr-o zi, pe neasteptate, iti dai seama ca te-ai indragostit. Si sustii cu atata fermitate acest lucru, de parca ai fi iubit de-o viata, desi atunci simti pentru prima oara asa ceva.
Si chiar daca simti iubirea, nu o data in viata, ci de mai multe ori, tot nu reusesti sa-i dibuiesti toate tainele. E atat de complexa si atat de surprinzatoare, incat nu te lasa sa respiri. Chiar si cand lucrurile par sa urmeze un acelasi tipar, nu e la fel ca altadata, pentru ca e altfel. Condimentele sunt aceleasi, dar totusi altele. Cand ma gandesc la iubire, simt gustul ciocolatei aceleia cu ardei iute. Pentru ca aromele alterneaza pe tot parcursul sau, se transforma pe masura ce o mesteci, uneori se topeste in gura, alteori ramane asa, in stare solida, pentru totdeauna.
De fiecare data esti cconvins ca va fi pentru totdeauna...uneori nu se intampla asa...de multe ori nu se intampla asa. Dar, dupa ce-ti lingi ranile, o iei de la capat, cand te astepti mai putin, cu aceleasi ganduri, aceleasi convingeri, aceleasi sperante. Si, poate, de data aceasta, va fi acel loz norocos al iubirii. Trebuie sa castigi macar o data, nu? Desi nici asta nu e obligatoriu. Dar speranta ramane, ea este cea care ne da forta de a iubi intens, ca pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu