luni, 19 septembrie 2011

Aventuri in bucatarie


Cica sambata m-a apucat cheful de gatit. Am facut doua feluri de mancare diferite pe post de felul doi, plus piureul pentru bebe, dar ala a fost mizilic printre celelalte. Si nu a fost nici Paste, nici Craciun, ca sa am o justificare. Acum vreo doua zile, am gasit in cutia postala un pliant de la un restaurant in care erau etalate cu poze cu tot mai multe feluri de mancare.

Sambata dimineata cand am fost in parc, nu stiu cum de am gasit incarut pliantul ala si cum ma palise o foame dupa eclerul pe care il mancasem pe stomacul gol, asezonat cu cola, am inceput sa studiez asiduu meniul prezentat. Nu ca sa comand, desi, daca stau sa ma gandesc, cu munca adunata, cam tot pe acolo ieseam. Ci cu gandul sa ma inspir sa fac si eu ceva diferit de papa. Si nu ma intrebati cum, mi-au picat ochii pe varza calita cu scaricica, desi eu nu prea manac din asta nici din An in Paste, dar daca asta mi-a facut cu ochiul, asta am ales.

M-am gandit si al meu sot care mancase intr-o zi varza prin oras. Asa ca, dupa timpul afectat parcului, am pornit spre supermarket sa-mi iau cele necesare. Si nu m-am marginit doar la varza calita, am mai luat si niste condimente pentru un papricas de pui. Scaricica n-am gasit, am luat niste bucati de cotlet. Si acasa, dupa ce mi-am adormit odorul m-am pus pe treaba. In reprize, ca s-a mai trezit, dar noroc ca a fost si al meu sot acasa, sa mai invarta el la nevoie prin oale.

Asa...si...varza mi-a iesit prea grasa, iar papricasul...papricasul a devenit o chestie carbonizata, in doar 5 minute din momentul in care era inca ok. Ca deh, am zis sa-l las mai mult ca e carnea de gaina de tara, nu de pui, si se face mai greu. Si ca sa fie tacamul complet, cand am ridicat capacul fierbinte al vasului de sticla, m-am fript la mana, mi-a alunecat vasul pe jos, s-a rasturnat, dar surpriza, continutul nu a cazut decat in mica parte. Era prea bine lipit. A cazut peste tavile scoase din cuptor pentru a face loc vasului. Zgomotul asurzitor l-a adus imediat pe sotul meu in bucatarie. Sau sa fi fost injuraturile mele proferate la adresa nu stiu nici eu cui?

Un lucru e sigur: voi avea grija sa ma apuce cat mai rar cheful de gatit. Cu siguranta nu e punctul meu forte, ba mai degraba ar fi o imprudenta din partea mea sa imi manifest intalentele culinare. Partea buna e ca nu s-a ars carnea, doar sosul. Si carnea a mancat-o al meu sot si a fost buna. Un gand mi-a trecut atunci prin minte, sa repet experienta fara greselile comise. Dar l-am alungat repede ca pe o piaza rea.

3 comentarii:

  1. Mai nu stiu ce sa zic ,dar mie mi-a placut...fotografia :)))))Acum ,pe bune ,se mai intampla d'astea si la case mai mari .

    RăspundețiȘtergere
  2. Se poate intampla chiar mai mult de atat. Ai vazut vreodata un ou care sa explodeze? A fost pus la fiert, s-a evaporat toata apa, apoi oul s-a incins pana a explodat. Am sarit cu totii in sus, caci nimeni nu-si mai amintea ca au fost puse oua la fiert. Erau imprastiate pe pereti.
    Si cate de-astea se mai intampla...
    Eu zic sa nu te descurajezi. Dorinta ta de a gati exista, nu te-ai fortat pentru asta. Nu forta, totul va veni parca de la sine.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mircea Vladut: Trebuie sa incerc si oul explodat. Mersi de recomandare!:)))

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...