Caldura mare, zau!

Azi am simtit cel mai intens arsita...aerul era irespirabil la soare si vrand nevrand am traversat si portiuni insorite...termometrul arata 39 de grade. Poate la umbra...cel putin la nivelul asfaltului simteam ca ma frige aerul. Abia ce renuntasem si eu la adidasi si am ajuns sa cred ca era mai bine cu ei. Cred ca trebuie sa pun de-acum ceasul sa sune la 7 ca sa plecam si noi pe la un 8 jumate afara, ca e jale sa faci plimbari la orele amiezii. Dar ma bucur totusi ca e asa, caci macar putem sta nestingheriti in parc, dupa ce ne topim un pic sa ajungem acolo. Acolo e totusi racoare, aerul e placut, poti respira in voie, te poti relaxa la umbra copacilor, parca pasesti in alta lume, atat de diferita de restul orasului. Merita efortul de a strabate canicula. Acum, in week-end, in Kiseleff se aude si fanfara, cantand muzica de promenada, cum va spuneam mai demult intr-un articol. E placut...eu stau de obicei intr-un loc cu alei de pietris, unde nu e trafic, bebe are la dispozitie o parcela inversita unde poate topai in voie, e mai liniste si pot spune ca ma relaxez...asta cand nu trebuie sa alerg dupa ea, cand iese din perimetrul considerat sigur. Dar per total, pot aduna o jumatate de ora de rasfat al simturilor...mai ca nu-mi vine sa plec stiind ce presupune drumul de intoarcere. Insa in ultimele zile am adoptat si eu o tinuta mai racoroasa, adica o rochie comoda, nici prea lunga, nici prea scurta, asa cum n-as fi purtat cu cativa ani in urma nici sa ma bati...deh, e semn ca imbatranesc, nu? Bine, cu cativa ani in urma n-as fi purtat niciun fel de rochie sau fusta, dar asta e alta poveste...Tot ce vreau acum e sa tina vremea asa calda inca vreo saptamana macar, sa poata baga tati printesa in piscina la bunicu’...nu mai zic de cea mare, care e innebunita dupa piscina...nici n-o stransese bine asta-toamna si deja isi facea planuri pentru vara ce va sa vina.  Nasol e ca examenul meu pica fix la mijlocul saptamanii, de imi da peste cap toata senzatia de relaxare. Parca vad cum toti vor sta pe capul meu sa invat, ca sa pot sa o prezint. Dar eu n-am nevoie de cine stie ce ore alocate studiului. Dat fiind faptul ca am lucrat la ea, am compus-o, nu am dat copy-paste, stiu despre ce e vorba si chiar am reusit sa-mi fac un rezumat in minte, in timp ce o adormeam pe cea mica...fara sa o am in fata, asa, din amintiri, imi compuneam mental discursul si, desi voi pierde cateva ore scriind un rezumat dupa care sa ma ghidez, simt eu ca va fi bine, caci memoria mea e inca buna...inca. Asta in ciuda faptului ca i-a lipsit exercitiul in ultimul timp. Totusi, pasiunea mea pentru carti nu cred ca e nefolositoare sau o pierdere de timp. Ea are efecte benefice in planul intelectului, al vocabularului, al culturii generale si in general, asupra gandirii. Fac ce fac, si tot de carti ajung sa va vorbesc. Asa e cand ma intind la vorba.