Inca o zi, inca o cafea...

De cand e cald, nu mai depasesc portia de o cafea decat rareori, si asta pe seara.  Am inlocuit-o cu Cola sau cu Nestea, pentru ca nu-mi face bine pe canicula o crestere in plus a tensiunii. Ieri, cand m-am intors din parc, m-am temut ca nu ajung acasa...nu  mancasem nimic, ca de obicei, ca eu in timpul zilei uit sa mai mananc. Dupa ce am cumparat painea, mai aveam vreo 3-4 minute pana acasa, si am simtit ca ma ia un tremurat din ala de foame...nu stiu daca stiti cum e. Si asta doar pentru ca vazusem painea. Am lasat deoparte rusinea de a manca cu pofta un colt de paine cu toate cele enspe kilograme ale mele si m-am pus pe treaba...dar parca senzatia de rau se acutiza si se transforma. Am mai luat paine, dar as fi fost in stare sa mananc si frunze, numai sa imi revin...degeaba...pe masura ce mergeam, simteam ca mi se moaie picioarele, aveam o senzatie vecina cu lesinul si ma fortam sa merg repede si pe la umbra, ca sa ma vad ajunsa acasa. Nu stiu cum am ajuns, dar am ajuns si, cu un ultim efort, am ridicat cele peste 20 de kg ale caruciorului+bebe+bagaje si simteam ca trepidez...in casa, m-am repezit la frigider si am mancat ceva din carne, sa adun proteine. Si asa mi-am revenit. E drept ca in ultimul timp nu prea am mancat si chiar am 75 kg de la 76-77, contrar impresiei babei de care va vorbeam (cred ca imbracamintea a fost de vina, ca imi scotea formele in evidenta...care forme?) . Acum stau si ma gandesc daca e bine ce fac...in perioada in care am slabit eu mult, in 2006, am avut unele episoade care m-au facut sa incep sa mananc, stari de rau in care brusc mi se facea greata, incepeau sa imi tiuie urcehile si treptat nu mai auzeam si mi se incetosa vederea. N-as vrea sa ajung din nou in astfel de stari, mai ales ca acum sunt doar eu cu bebe ziua, pe strada.