De atatea ori am intalnit cliseul privind retrairea vietii...multi spun ca daca ar fi sa traiasca din nou, ar face aceleasi lucruri, nu ar schimba nimic, sunt mandri de greselile lor si le-ar face placere sa isi retraiasca viata in aceeasi parametri...eu nu...daca ar fi sa pot da timpul inapoi, singurul motiv pentru care as putea alege sa repet intocmai cursul vietii ar fi teama ca, schimband ceva, n-as mai ajunge la aceleasi coordonate din prezent, pentru ca fiecare eveniment are rolul sau pe firul vietii noastre...altfel, cu siguranta n-as mai repeta anumite greseli. De-am avea la tinerete mintea de la maturitate (fara sa am pretentia ca as fi matura, ziceam si eu asa) sau daca am putea sti dinainte consecintele faptelor noastre, cat de marunte sau de importate ar fi ele...probabil viata n-ar mai avea acelasi farmec...dar totusi nu pot nega ca exista lucruri de care as fi preferat ca farmecul vietii mele sa fie lipsit...si probabil ca nu sunt singura care gandeste astfel. Insa, din moment ce prezentul este satisfacator, ce mai conteaza ce a fost?...Probabil ca, daca as avea posibilitatea sa ma intorc in timp, n-as face-o...cu mintea de acum, mi-e greu sa cred ca as rezista sa nu schimb nimic...in adolescenta eram fascinata de serialele cu masina timpului, unde protagonistul principal avea misiunea de a indrepta anumite evenimente din trecut, pentru a schimba fata viitorului...mie imi place fata viitorului prefigurat prin detaliile prezentului meu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Si pe mine ma intereseaza timpul. Evident, si calatoriile in timp.
RăspundețiȘtergereExista multe teorii despre curgerea timpului, insa eu as putea spune ca timpul nu exista. Daca te centrezi in emotii, acestea nu le uiti niciodata. Daca iti amintesti o emotie puternica, de fapt o retraiesti! Pe de alta parte, aceeasi emotie poate ca ai simtit-o la mai multe evenimente diferite in timp. Daca iti amintesti si retraiesti acea emotie si o asociezi (asta se face automat de catre fiinta noastra) cu toate evenimentele la care ai simtit-o... e ca si cum toate evenimentele se petrec in acelasi timp! Asta inseamna ca timpul e o iluzie, noua ni se pare ca evenimentele au o anumita succesiune, insa poate ca ele sunt doar repetari ale aceleiasi senzatii, pentru a putea intelege mai bine senzatia, emotia, trairea.
Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e să ne închipuim că-l putem da înapoi si că îl putem trage pe sfoară.
RăspundețiȘtergereMa gandesc uneori cat de fain ar fi sa retraiesc anumite momente avand gandirea de acum, experienta anilor trecuti... dar apoi vine gandul acela ca intervenind in trecut mi s-ar schimba prezentul. Pentru o clipa pare ceva miraculos, dorit, dar luand in calcul toti parametrii si consecintele posibile cred ca prea putin dintre noi am alege sa ne intoarcem...
RăspundețiȘtergere