sâmbătă, 30 iulie 2011
A disparut o casa....
Nu v-am mai vorbit de mult despre cladirile vechi pe care le indragesc atat de mult...nu pentru ca le-as fi uitat, desi poate ca am neglijat putin plimbarile in cautarea lor...n-am incetat insa sa le observ pe cele intalnite in drumul meu...insa nu despre asta vreau acum sa va vorbesc...poate ca nu m-as fi intors acum la acest subiect daca nu constatam aceasta pierdere. Prin iarna, cand inca mai era zapada, v-am povestit despre cateva case din zona Banu Manta- Titulescu...nu mai trecusem de ceva timp pe acolo, poate o luna sau doua, acum nu mai retin...vineri seara insa, eram pe Titulescu in apropierea iesirii din Pasajul Victoria si, in goana mea, am privit in dreapta pe str. Scarlatescu, unde nu demult era una din casele acelea...era...pentru ca mi-a fost dat sa vad un santier acolo...si totusi, am sperat ca poate o reabiliteaza...era destul de tarziu si nu m-am abatut sa arunc o privire de aproape...sambata, insa, am facut un ocol si am trecut pe acolo...nu ma inselasem...casa nu mai era...pe pancarta scria ca se consolideaza, reabiliteaza si supraetajeaza locuinta...insa nu stiam ca a consolida inseamna a demola din temelii...era efectiv o groapa, nici urma de casa cu un aer atat de incarcat de amintiri...nu ale mele...amintirile casei...nu era o casa degradata, arata chiar bine din exterior...in comparatie cu altele, chiar nu am vazut rostul demolarii...insa proprietarii nu au intotdeauna viziuni asemanatoare cu ale mele...Oamenii vor sa evolueze, sa se modernizeze, nu le mai pasa de niste vechituri...probabil va rasari acolo o alta vila in stil modern, pe care nu l-as respinge daca nu ar fi atat de superficial...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Eu sunt o impatimita a cladirilor vechi. Stau, le studiez, le analizez, imi pun intrebari, imi fac fel si fel de scenarii... Sunt innebunita, recunosc. Si la fel de mult regret cand vad ca ajung in paragina si ca dragul nostru stat nu face nimic pentru a le reabilita...
RăspundețiȘtergere@ Lillee: Asemenea sunt si eu in privinta asta...cate scenarii se nasc in mintea mea pentru fiecare din ele. :)
RăspundețiȘtergere