Vanzatorii de ziare

Intr-o zi mi se facuse chef de un ziar, de unul cu anunturi, sa ma mai pun la curent cu preturile de pe piata imobiliara. Si aveam la dispozitie vreo 3 chioscuri in drumul meu. Chestia era ca eu eram convinsa ca e miercuri, ziua de aparitie a a celui ziar. Bine, nu s-a gandit nimeni sa imi spuna ca de fapt e joi, mi-am dat seama abia ulterior, scriind. Cert e ca fiecare vanzator sau vanzatoare s-a multumit sa-mi tranteasca un NU acru, astfel ca la prima ocazie sa evit din principiu a mai lua ceva de la ei. Pai asa stiu ei sa-si atraga clientii? Am observat ca unii, nu toti, isi trateaza cu bunavointa si zambetul pe buze doar clientii fideli, restul, mai asa, expeditiv, fara prea mult interes. dar am intalnit si vanzatori care, desi ma vedeau pentru prima oara, si-au dat toata silinta sa-mi satisfaca cererea, chiar daca nu aveau ce cautam, purtarea lor m-a facut sa revin si cu alta ocazie.De exemplu, la un chiosc in piata Romana este un nene mai in varsta foarte amabil, care chiar a promis ca va aduce cartea pe care o cautam. ca a fost poate doar o promisiune in vant, n-am de unde sa stiu, am mai trecut pe acolo o singura data, la ceva timp dupa ce luasem deja cartea din alta parte, dar stiu ca, daca voi avea chef si bani de vreo noua achizitie si drum prin zona aceea, voi alege sa iau de la nenea ala. Mai sunt si tantile care stau la povesti cu cate cineva, client sau nu, si te lasa sa astepti mult si bine, pana strigi la ele sa te serveasca sau pleci nervos spre alt chiosc. Cam asta e cu vanzatorii de  ziare...