Curcubeul meu

 Promis de mult Ioanei...

O ploaie razleata ne fugarise din parc, cand inca nu ne saturasem de adulmecat parfumul dulceag al florilor din teii de deasupra noastra…am fugit, cautand streasinile cat mai late, printre picaturi de ploaie luminate de o unda din ce in ce mai puternica de soare…dar cine avea timp sa vada ca soarele castiga teren?...pana dintr-o data, cand el incepu sa straluceasca de-a binelea…si atunci am zarit un grup de oameni ce priveau cerul si erau stupefiati de ceea ce vedeau…ne-am indreptat si noi privirile intr-acolo, fara sa mai dam atentie stropilor ce ne ajungeau pe frunti, pe nasuri si pe obraji…dar ei erau tot mai rari si am inteles cine ii alunga…pe cer, soarele scosese din buzunar un curcubeu de toata frumusetea, ce imprastia bucurii multicolore pe chipurile uimite ce il priveau…