Povesti urbane sau minciuni macabre?

In folclorul urban din fata blocului pe care nu-l mai frecventasem de ceva timp, au aparut povesti spuse din auzite despre copii rapiti pentru a li se scoate organele si lasati apoi morti in locul de unde au fost luati. Cica ar fi fost un caz pe la piata Matache, altul prin Giulesti, altul la Eroii Revolutiei, unul prin Berceni...toate astea auzite ba de la nu stiu ce colega care a auzit de la altcineva sau de la nepotul care lucreaza nu stiu unde cu  nu stiu cine care cunoaste familia afectata etc. , etc., ati prins ideea...Detaliile par desprinse din filmele de groaza, nu lipsesc nici „amprentele” caracteristice ucigasilor, respectiv un trandafir si bani in buzunarul copilului...Ba chiar se spune ca si o femeie in toata firea a fost luata in acelasi mod de falsi medici pe o ambulanta neinscriptionata...Daca n-ar fi atat de desprinse din filme povestile, poate le-as crede...In plus, lipsa mediatizarii, la care cica s-a recurs pentru a nu se crea panica, ma face sa fiu si mai sceptica...nu cred ca s-ar putea ascunde de presa asa ceva, daca ar fi adevarat...macar la OTV si tot ar ajunge sa rasufle pe undeva...pornind de la un caz de care a fost  pomenit intr-adevar la celebra „televiziune”, privind un baietel disparut dintr-un parc din zona Turda si gasit in aceeasi seara in celalalt capat al orasului,  tantile din fata blocului sunt ferm convinse ca povestile nu sunt povesti, ci cazuri reale...astfel ca stau cu ochii pe copii mai ceva ca pe butelie, nu-i lasa sa se departeze mai mult de 3 metri de ele si incearca sa-i faca sa stea cuminti pe banca langa ele...pai la ce l-ai mai scos afara, daca nu poate sa se joace?  Cata credibilitate poate avea un scenariu ce nu apare la tv?  Poate exista ceva fara sa apara in presa?...ma refer la ceva  atat de grav...Acum realizez ca, desi imaginea presei este destul de controversata, am nevoie de confirmarea ei pentru a acorda sau nu credibilitate unei povesti. Prin ea poti crea sau stavili panica.