Mere de creanga, de Sfantul Ilie

Azi e o zi de sarbatoare pentru ortodocsi- Sfantul Ilie, care trece cu caruta prin nori. Azi, in zona de unde vin, se dadeau de pomana mere de creanga. Le stiti? Sau poate ca pe aici poarta alta denumire, daca or creste. Sunt merele alea mici, rosii, cu putin verde si dulci, dulci...au o aroma aparte si se coc acum. Cand eram mici, avea sora bunicului meu, care are casa langa cea a bunicilor, un astfel de mar si facea roade un an da si unul nu. Si in anul in care facea eram numai sub copac, iar verisorii mei baieti erau in copac. Teribil de mult ne placeau merele astea. Si imi amintesc de o femeie in varsta care m-a oprit intr-o zi de Sfantul Ilie in apropierea blocului  si mi-a dat de pomana o sacosa cu mere de creanga...bucuria mea...mare pomana si-a facut atunci cu mine, de o tin minte si acum, dupa mai bine de 15 ani. Nu trag sperante prea mari ca voi gasi azi pe undeva merele de creanga, dar, nu se stie niciodata...