De cand ma stiu, am fost emotiva in momentele importante sau in cele ce presupuneau o activitate ce iesea din sfera cotidianului, incluzand mersul la doctor sau la diverse institutii, chiar si trimiterea unei corespondente- genera goluri in stomac. Si cam asa am ramas si acum si stiu ca nu e bine. Ar trebui sa incerc sa imi controlez emotiile, sa nu le mai las sa-si faca de cap, caci imi scad randamentul si puterea de concentrare...si in plus, amplifica importanta unor evenimente peste masura. Cred ca am mai spus pe undeva ca noi insine, prin intermediul emotiilor, ne creem propria realitate asupra unui lucru...si o afirm in continuare. Totusi nu am gasit inca o metoda de a controla aparitia emotiilor in anumite momente, ca cele sus-amintite. Uneori vin fara ca eu sa fiu constienta de modul in care apar...le dau nastere fara sa-mi doresc asta, cel putin la nivel constient. Si dau navala peste mine, ma invaluie, dar totusi discern ca ele sunt sursa slabirii puterii mele de concentrare. Doar ca nu am gasit inca reteta pentru a le opri undeva in strafundurile fiintei, ca sa nu ma mai influenteze. Probabil ca intensitatea lor difera de la om la om...influenta de asemenea, iar eu fac parte din categoria celor foarte afectati de aparitia emotiilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Maini nevazute cate te strang parca de gat,respiratie precipitate,cuvinte care ies din gura sub forma nearticulata,transpiratie,fiori,nimic nu mi-e strain.Am descoperit insa ca daca imi privesc interlocutorul si nu ma abat de la ideea cu care am pornit totul merge bine.Exercitiul,insa nu-mi lipseste nici o data.Si respiratia.Ma asez pe covor si respir in voie,apoi sunt libera sa plec.
RăspundețiȘtergereAndreea, inteleg perfect ce spui, si eu sunt la fel. Nu am reusit niciodata sa imi controlez emotiile, dau buzna peste mine cand au ele chef :-) Ce sa mai zic despre momentele cand (inca) ma inrosesc pana in verful urechilor..brr
RăspundețiȘtergereOfff, sa vezi cum e cand se manifesta total aiurea, sub forma unei gastrite... de fapt sa nu vezi!!! E nasol rau. Mi s-a zis acum mult timp ca as avea "nervi la stomac". Am reusit sa-mi combat gastrita cu toate ca doctorul mi-a zis sa am grija cu supararile, tristetile, emotiile puternice... asa ca la mine emotiile de care vorbesti ma darama uneori la propriu. Ce e de facut? Sa ne controlam psihicul. E singura solutie.
RăspundețiȘtergere