Din nou aici, pe baricade

Bine v-am regasit, dragii  mei!...Aseara dupa 10 jumate am ajuns si eu, in sfarsit... acasa, dupa un drum din care nu au lipsit dificultatile, dar totul e bine cand ajungi acasa si te asezi in pat si iti odihnesti oasele. Ah, ce chioara-s de somn...dar e bine daca totusi nimeresc tastatura. Dupa o saptamana de deconectare, e musai sa refac conexiunea cu realitatea...adica stiri, bloguri etc., stiti voi...

A fost o saptamana si cu bune si cu rele, cand relaxanta, cand obositoare...probabil de relaxare nu voi avea eu parte pana nu se face piticotul mai mare, asa ca ar trebui sa incerc sa ma resemnez. Ca si decor, am avut un peisaj superb, desi cea mai mare parte a timpului am petrecut-o in curte...cafeaua de dimineata bauta in acel cadru e o adevarata desfatare, daca ai sti ca nu te deranjeaza absolut nimeni timp de 10 minute...am avut si momente in care am putut sa o beau in liniste, dar destul de putine. Ca impresie de ansamblu, omuletii mei s-au simtit foarte bine, o schimbare de peisaj benefica, mult spatiu de alergat, mai mult sau mai putin periculos, balaceala la discretie, nisip, multa verdeata, flori...o pensiune la proportii reduse.

Din lipsa de bani si de dragul piscinei, singura excursie a fost pana la Iasi de unde mi-am scos diploma dupa 3 ani de la terminarea facultatii...examen n-am putut da, din cauza unui singur referat ce nu a putut fi corectat...ghinion, stiu...la iarna va fi mai greu sa dau acest examen, cine stie cum va fi situatia, dar asta e...cu prilejul acestei excursii, l-am salutat in gand pe Mircea Vladut cand am trecut prin Roman si mai ales prin dreptul fabricii unde cred ca lucreaza, nu-i fac reclama, dar presupun ca acolo e.

M-am apucat de scotocit in biblioteca bunicii si am avut surpriza sa descopar cateva carti pe care le cumparasem deja, fara sa stiu ca le are si ea...prin urmare, am facut o inspectie mai amanuntita, desi nu am parcurs toate rafturile ca nu am avut timp, si mi-am luat de la ea 7 carti, cu ale lor coperti si file usor ingalbenite, dar cu siguranta foarte frumoase...puteam lua mai multe, dar m-am limitat la atatea.

Mi-a lipsit casa si orasul, dar n-am avut timp sa ma plictisesc, ba chiar mi-as fi dorit sa am timp de plictiseala. Privind pozele, imi dau seama ca trebuie sa iau masuri drastice, caci n-am gasit o singura poza cu mine care sa poata fi expusa iin public fara sa-mi fie jena. Colegului de suferinta Loopoosor i-au iesit analizele bune, dar poate nu i-ar strica nici lui un regim mai sever. Poate ne indemnam unul pe altul sa ajungem in toamna cu prefixul kilogramelor schimbat in minus, caci in plus, lesne ne-ar fi.

Pare-se ca ma asteapta si o leapsa despre carti, pe care o voi onora cat de curand.

Intre timp, ma bucur de ultimele zile cu 2 si 6. Cu pasi inceti, dar siguri, ma apropii de pragul la care ar trebui sa stralucesc precum o floare. Hai ca prea le amestec, ma prea multe de spus si nu stiu in ce ordine sa o iau. Voi incepe sa scriu articolele proiectate in concediu, caci s-au adunat vreo cateva si nu-s gata de tipar.

Sa aveti o saptamana minunata!