Exterminarea padurilor

Padurea- aceasta bogatie imensa a pamantului romanesc, cantata din vechi timpuri de anonimii creatiilor populare, si mai apoi de autorii consacratii, cadrul feeric ce a adapostit la sanul sau pe ai nostri strabuni, ascultandu-le dorurile si jalea, hranindu-i din seva sa binefacatoare- astazi a ajuns o simpla marfa, exploatata fara mila de urmasii celor carora codrul le era frate. Cum s-a putut rupe aceasta legatura odinioara indisolubila, e o intrebare ce poate comporta un raspuns amplu sau unul expeditiv. Voi alege varianta mai ampla, spre a intelege mai bine sursa acestui dezastru ecologic, care a dus la scaderea suprafetei impadurite de la 80% la doar 27 %. Padurea a avut de suferit de-a lungul istoriei in perioadele in care aceasta a fost marcata de reconstructii si de salturi in dezvoltarea economica. Altfel spus, progresul si-a pus indiscutabil amprenta asupra fondului forestier, fie ca vorbim de perioadele recente, fie de marile momente de pe firul istoriei. Dupa revolutie, o data cu retrocedarile ce au avut loc, s-a creat o divizare masiva a fondului forestier, ajungandu-se la o exploatare haotica, irationala, dominata doar de dorinta de inavutire a unora. Punctul culminant al acestui declin il constituie momentul acesta din prezent,  in care ne aflam in cel mai coborat punct si in care inca se mai poate face ceva pentru ca, pe termen lung, efectele despaduririlor sa fie anihilate. Statul nu intervine prin nicio lege pentru a salva padurea. Pe de alta parte, constiinta colectiva nu mai are decat manifestari firave in scopul acestei salvari. E adevarat ca in ultimul timp s-au organizat tot felul de campanii de plantari de arbori, insa la o scara mult prea mica pentru a compensa pierderile suferite in decursul atator ani, cu atat mai mult cu cat ritmul exploatarii este la cotele cele mai inalte. De altfel, cati dintre noi mai iubim copacii? Copiii trag de crengile puietilor, ii rup, iar adultii nu fac nimic pentru a-i corecta, nu le pasa, ii lasa sa se comporte astfel, ca doar sunt copii...si cei mai mari au manifestari ostile, de data asta din teribilism, din dorinta de a-si arata puterea. Insa astea sunt totusi manifestari minore, nu sunt cele care afecteaza in mod esential padurea...totusi, ele sunt elemente ce ne arata cat de mult ne pasa sau mai bine spus, nu ne pasa. Principalul pericol il reprezinta defrisarile masive, facute dupa bunul plac al celor ce au in proprietate padurile si al caror interes are doar o componenta financiara. Si cum proprietatea e intangibila, greu de crezut ca opinia publica ar putea stopa acest fenomen.

La realizarea acestui articol am avut ca sursa de inspiratie articolul „Apocalipsa padurilor romanesti este ACUM” din Formula AS, nr. 977 (17), 7-14 iulie 2011