vineri, 29 iulie 2011

Chestii rusinoase


Ca blogger, uneori mai primesti si teme pentru acasa de la alti bloggeri. Devo vrea sa scotocesc in sertarele prafuite ale mintii mele in cautarea unor momente penibile, rusinoase...ca sa aiba si ea de ce rade...si voi alaturi de ea. Numai ca nu reusesc sa gasesc chestii dintr-astea...cel putin nu atat de multe...
Mi s-a intamplat sa am fiermoarul deschis la blugi, nu o data, de cateva ori...in 27 de ani, era si normal sa nu fie doar o data. Si daca nu as fi aflat, poate nu ma simteam penibil, dar uneori am fost atentionata, si atunci nu mai aveam ce sa ridic de jos...vorba vine.
Mi s-a intamplat sa beau cu atata sete si pofta, incat sa-mi curga suc pe marginea gurii, prelingandu-se in jos, pe bluza...dar asta e rusinos in masura in care m-a vazut cineva...sau poate nici asa...de fapt, chestia asta cu rusinea e relativa, e ceva raportat mai degraba la impresia celor din exterior asupra noastra. Devo, tu mi-ai dat o lepasa, si eu fac filosofie.
Daca ma gandesc in schimb la ceea ce eu am perceput ca rusinos, sau chestii cu care imi e acum rusine, au existat momente sau perioade de care imi e rusine de mine ca mi le-am permis, fara ca asta sa constituie ceva rusinos in ochii celorlalti.
Daca ar fi sa ma iau dupa ceea ce era rusinos pe vremea bunicii, eheeee....am cam incalcat eu putin normele si am pus carul inaintea carutei...dar nu, acum asta nu mai e motiv de rusine...rusine e mai degraba crima.
O rog pe Devo sa-mi scuze intarzierea, dar eu asa-s cu lepsele, fiin’ca e mai greu sa gasesc ideile dupa o tema data...alea care le scriu din proprie initiativa vin singure...p-astea trebuie sa le caut.

2 comentarii:

  1. La mine e simplu. barbatii sunt penibili cand se imbata :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :) N-ai fost atat de cinica pe cat sunt eu chiar si in lucrurile astea jenante.
    Ar fi frumos sa scriem ce ne interzicea bunica si ce-am ajuns noi sa facem cu povata ei,ideea e a ta,astept sa o pui pe hartie.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...