miercuri, 27 iulie 2011

Din biblioteca bunicii- Fratele meu omul, de Henriette Yvonne Stahl


Am ales cartea de la bunica din biblioteca pentru ca mai aveam una de aceeasi autoare pe care, ce-i drept, nu o citisem. Si acum, cand am ales-o sa o citesc, a fost un impuls...nu stiam nimic despre ea si nu am gasit nici la inceput vreo prefata sau vreun indiciu care sa ma lamureasca intr-o oarecare masura despre ce voi citi...Nici despre autoare nu aveam decat vag cunostinte, nu stiam cu exactitate in ce perioada si-a desavarsit opera si am pastrat misterul pana mai tarziu...am vrut sa fac cunostinta cu aceasta carte fara a avea alte detalii...Pe ultima coperta era o reproducere dintr-un manuscris apartinand autoarei...splendid citat...suficient cat sa ma determine sa incep cartea, fie ce-o fi...si am fost placut surprinsa inca din prima pagina, astfel ca lectura a decurs cat se poate de placut.
E un roman pe care nu il pot incadra cu certitudine intr-o categorie...este mult mai profund decat orice am citit pana acum in materie de romane, uneori simti ca se apropie de o scriere filosofica, insa reflectiile sunt puse in seama personajelor...Poate fi roman psihologic, poate fi si de dragoste, intr-o oarecare masura, pe alocuri are si elemente dintr-un roman politist...trateaza problematica vietii, pe cea a mortii, pe cea a iubirii, intr-o ampla analiza a naturii umane...
Matei Ventura, ramas mai intai orfan de tata, in copilarie, iar acum de mama, ii promite acesteia pe patul mortii ca va avea grija de fratele sau, copilul ei preferat, pe care l-a rasfatat toata viata. Toata copilaria, Matei s-a simtit exclus de prezenta fratelui sau mai mic. De aceea, a devenit un om retras si ciudat, care este dezgustat de mediocritatea celorlalti oameni si tinde spre ceva mai inalt, respingand tot ceea ce presupune viata, cu sentimentele, cu bucuriile si suferintele ei. Asta nu il scuteste ca, in imprejurari neobisnuite, la inmormantarea mamei sale, sa se indragosteasca de o veche prietena din copilarie, ce intre timp devenise o domnisoara extrem de frumoasa. Se opune din rasputeri sentimentelor sale, fapt care il face sa se simta vinovat de moartea ei, atunci cand aceasta este ucisa, din gelozie, dupa toate dovezile indirecte, de catre Gabriel, fratele sau mai mic...dar, ma opresc din povestit, caci e mai placut misterul asupra a ceea ce veti gasi in paginile acestei superbe carti...nu ma refer la misterul mortii, care in carte nu reprezinta nicidecum un mister, ci la poveste, in ansamblul sau. Din ea nu lipseste o increngatura amoroasa cel putin iesita din comun, astfel ca cele mai complexe stari si sentimente umane prind viata intr-un discurs narativ de exceptie. Dupa ce am citit aceasta carte, multe altele din cele citite de mine mi-au parut superficiale si am simtit ca am urcat o treapta in ceea ce priveste lectura.

2 comentarii:

  1. Iti fac o marturisire,ultimul meu post e datorita mesajului asta.:)Poate vrei ceva din ce am trecut pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cate imi aduc aminte, vinovata de moartea Adinei, a fost Pia.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...