Cat de aproape e fericirea?

Satisfactie, bucurie, implinire, fericire...idealuri spre care clipa de clipa tindem, plini de sperante...niciodata nu incetam sa speram la acel ceva, la acel mai bine decat ceea ce ni se desfasoara in fata ochilor...vrem mereu mai mult, si mai mult, un tel care se schimba o data ce il atingem. Dar cautarea nu inceteaza niciodata...ne construim alte si alte idealuri...poate asa suntem claditi...sa vrem intotdeauna mai mult decat avem...si poate de aceea rareori suntem fericiti cu adevarat...bucuriile marunte, dar constante, aproape ca nu le vedem sau nu le acordam importanta cuvenita. Poezii n-am mai scris de mult...poate pentru ca am incetat sa mai tratez viata ca pe o poezie, ca pe un cumul de plasmuiri ireale. Cu timpul am invatat sa traiesc in realitate, iar fericirea a luat forma unor lucruri concrete, palpabile, a caror realizare este posibila. Eforturile nu lipsesc, caci, nu-i asa, nu poti obtine nimic fara un sacrificiu. Mi-am hranit sufletul atunci cand mi-a cerut-o si, desi nu am realizari notabile, ba dimpotriva, ele sunt banale...ma simt fericita...Caci e usor sa fii fericit atunci cand fericirea inseamna putin...lucruri marunte, dar importante...fara de care nu te simti implinit...conteaza mult ce idealuri iti fixezi...daca tintesti prea sus, e posibil sa nu ai suficienta putere sa ajungi pana acolo...dar daca stii sa te bucuri de o simpla raza de soare, cu siguranta iti vei gasi mai usor fericirea...