Pe stradute, in cautarea timpului ce a trecut

Ieri o carte, azi o plimbare pe stradute ascunse in spatele blocurilor inalte din care m-am ales cu o fotografie (nu prea reusita, fiind facuta cu telefonul). Initial am pornit pe str. Banu Manta ca sa ajung la o mica taraba cu ziare si reviste, vis-a-vis de sediul vechi al Primariei sectorului 1. Apoi, nu stiu ce mi-a venit si am luat-o pe o straduta la dreapta, fara sa cunosc exact zona, insa aveam sa ma orientez dupa blocuri ca sa ies in B-dul Nicolae Titulescu. Cautam sa gasesc cladiri vechi, si asteptarile mele s-au dovedit intemeiate. Mi-au atras atentia mai multe astfel de imobile, unele se vedea ca sunt locuite si avusesera parte de unele retusuri, gardurile noi si semnele ce interziceau parcarea tradau prezenta locuitorilor moderni...altele, cu geamurile murdare, perdelele innegrite sub colbul timpului, zidurile si tamplaria scorojite, pastrau parca amintirea vechilor locuitori si a vremurilor trecute. Culorile fatadelor pareau desprinse din alt secol, ornamentele stirbe schitau si ele portretul inceputului de secol XX.

 Stradute linistite, unde o prezenta noua atrage atentia. Chiar si cei in trecere ma priveau ciudat sau poate a fost doar impresia mea. Cert e ca nu puteam ramane mai mult de cateva secunde sa le privesc, si chiar si asa, mirarea si suspiciunea se citea pe fetele oamenilor din curti sau de pe trotuar. Ce-o fi facand si asta, de ce se opreste mereu si se holbeaza asa? Ce-o fi cautand? Si ma simteam eu insami o ciudata pentru ca stiam ca ei ma vad asa, stiam ca nu pot intelege interesul meu si chiar daca l-ar fi cunoscut, li s-ar fi parut ilar, poate. Pentru ca ei nu aveau ochi sa vada ce vedeam eu sau nu ii interesa. Mi-a fost jena intr-un fel sa scot telefonul sa fac mai multe poze. Abia la sfarsit, inainte de a iesi la bulevard, vazand ca nu mai sunt ochi curiosi care sa ma priveasca, am fotografiat o casa, nu cea mai frumoasa, dar veche si pustie, in ciuda masinilor parcate pe trotuar. Situata pe str. Scarlatescu, in apropierea intersectiei cu Titulescu.

 Pe drumul spre casa m-am tot intrebat de ce nu am avut mai mult curaj, doar nu faceam nimic ilegal... de ce ma simteam atat de stinghera in fata oamenilor de pe acele stradute? Poate pentru ca atractia mea pentru astfel de obiective este atat de straina si de indepartata de pasiunile si interesele lor...poate pentru ca, in goana lor zilnica, nu mai au timp si nici nu le mai trece prin gand sa priveasca in jur cu atentie...