Miros de primavara

In week-end, am simtit si eu ca, in sfarsit, a venit primavara. Am vazut primele viorele in padure, primii ghiocei in gradina la soacra-mea, am simtit mirosul primaverii in toata splendoarea sa, cand am oprit intr-un camp la cateva sute de metri de marginea padurii...mirosul acela de pamant reavan, gata sa isi elibereze vegetatia. Pana si vantul avea aceeasi mireasma, dulceaga si m-a facut sa simt prin toti porii atmosfera de renastere a naturii. Peisajul va deveni complet o data cu primii mugurasi si primele fire de iarba inverzind pamantul. Si am avut sentimentul ca doar acolo, in mijlocul naturii, pot vedea o primavara ca in "Pastelurile" lui Alecsandri. Aici, printre sute de mii de masini si sute de mii de tone de beton, primavara isi pierde din culoare si nici mireasma ei nu o poti percepe. Ar fi si greu, printre atatea gaze de esapament care acapareaza atmosfera. Avem parcuri, dar, totusi, ele nu au atmosfera aceea de natura salbatica, sunt doar oaze de verdeata in peisajul citadin. Frumoase in felul lor, dar departe de a avea acelasi farmec precum un peisaj rural. Caci frumusetea naturii o simti cel mai bine acolo, unde linistea e tulburata doar de ciripitul pasarelelor, unde te desprinzi de civilizatie si esti invaluit de aerul acela pur, care iti revigoreaza intreaga fiinta. Nu stiu cum sunt altii, dar pentru mine e esential sa-mi incarc bateriile astfel, sa iau o portie de primavara doar pentru mine si sa imi umplu sufletul cu ea.