miercuri, 2 martie 2011

Printre hobby-urile unor romani


De ce simt unii nevoia sa distruga sau sa atenteze intr-un fel sau altul la integritatea lucrurilor din jur? Cosuri de gunoi rupte, geamuri sparte, pereti sau geamuri mazgalite de unii care se cred mari artisti in graffitti sau, mai rau, de unii care invata cum sa scrie injuraturile pitoresti ale limbii romane, banchete rupte in mijloacele de transport in comun, banci rupte prin parcuri, leagane pentru copii distruse nu de cei carora le sunt destinate, ci de pierde-vara ceva mai inaintati in varsta dar nu in minte, copaci cu ramuri rupte (sa nu mai zic de frunze, flori sau fructe) si or mai fi si altele, dar acum nu imi vin in minte. Ei bine, toate acestea contureaza un peisaj intalnit foarte des in orasele din orice colt al tarii. Am spus orase, nu si sate, pentru ca acolo fenomenul de distrugere a mediului inconjurator nu se rasfrange asupra lucrurilor mai-sus mentionate, ci mai degraba asupra padurilor care sunt defrisate cu multa inconstienta, dar asta e un alt subiect ce merita tratatie separata.
Incerc sa imi imaginez ce simte un nesimtit din asta cand distruge ceva, cand da cu piciorul sau cu pumnul intr-un lucru sau in altul. Incerc sa imi imaginez ce stare de excitatie nebanuita si necunoscuta mie il poate cuprinde. Ce il poate impinge sa faca asta? Alcoolul? ...nu cred, am baut si eu in decursul vietii mele si nici cand m-am ametit nu mi-a venit pofta sa sparg sau sa rup ceva. De altfel, am vazut astfel de personaje ce nu pareau a fi sub influenta vreunui drog, insa placerea de distrugere se citea pe chipurile lor. Si nu toti sunt tigani, sunt si romani de-ai nostri la fel de dornici de a face rau. As intelege poate daca ar face-o ca sa se razbune pe ceva sau cineva. Dar nu e vorba de razbunare, caci nu imi pot inchipui ca un lucru l-ar putea leza in vreun fel pe respectivul. As vrea sa inteleg mecanismul de declansare al unor astfel de reactii si nu reusesc. Cei care se comporta astfel or avea vreo boala psihica de larga raspandire?

6 comentarii:

  1. Asta mi-a venit si mie in minte,din teribilism. Cand sunt singuri,nu distrug nimic,pentru ca nu are farmec,dar cand sunt in grup,pentru a demonstra cat de smecheri,mari si tari sunt,distrug,se cred mai interesanti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Teribilismul asta...ce senzatii iti ofera?Mie una mi se pare lipsit de sens, nu il pot intelege.

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt niste tampiti retarzi. astia trebuie dresati, altfel nu se poate ajunge sa fie integrati normal in societate. uite ce idee, ce-ar fi sa facem o scoala de dresaj pentru cretinii astia?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca sunt irecuperabili. Si apoi, ce metode de dresaj s-ar putea folosi cu ei?

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...