Ati cautat vreodata dincolo de cea fizica, pentru a o descoperi pe cea interioara? Probabil ca da, dar asta nu imediat ce ati cunoscut o persoana, ci pe parcurs, dupa un oarecare timp. Cel putin in adolescenta si imediat dupa, pana la o anumita varsta, cautam cu precadere frumusetea exterioara, aspectul fizic cat mai atragator, nu acordam foarte multa importanta frumusetii interioare a persoanei. Valorile dupa care ne ghidam tin in special de estetic, suntem fermecati de un chip frumos, de un trup frumos, intensitatea cu care traim fiecare clipa nu ne permite un studiu mai amanuntit.
Dupa ceva experienta in relatii sentimentale, ne maturizam un pic si cautam sa descoperim la un potential partener indeosebi frumusetea sa interoara, fara a o neglija total pe cea fizica, insa nu-i mai acordam aceeasi importanta ca in momentul primilor fluturi in stomac. Criteriul fizic ramane totusi primul care face selectia, insa rolul decisiv il are aspectul interior al persoanei. Daca acesta din urma nu este satisfacator, cel fizic pierde din importanta. Desigur ca nu il alegem pe bau-bau, oricat de frumos ar fi in interior, insa nici nu mai acceptam un Fat-Frumos sau o Ileana Cosanzeana cu suflet negru sau de gheata.
Probabil, o data cu inaintarea in varsta, constientizam ca frumsetea fizica isi va pierde mult din intensitate peste ani si ani, si atunci, va ramane doar frumusetea interioara a persoanei respective.
Sa stii ca as fi vrut sa vad mai des relatii care nu se bazeaza pe frumusetea fizica...dar acum cand haina face pe om, si cand relatiile de durata nu mai par a fi la moda, toti pun accentul mai mult pe carcasa, chiar daca inauntru samburele e uscat.
RăspundețiȘtergere