Ideal...frumusete ideala...n-am putea spune ca exista un tipar absolut al frumusetii ideale...Practic fiecare epoca si fiecare areal geografic si-a dezvoltat tiparul propriu in care sa se incadreze o frumusete ideala...si cu toate ca fiecare individ are propriile gusturi, intr-un fel sau altul, are tendinta de a se alinia standardelor in materie. Fie ca e vorba de propria frumusete, fie ca e vorba de frumusetea pe care o cauta in celalalt... Ne evaluam si evaluam in functie de anumite criterii...nu e nevoie, cred, sa le enumar pe cele ale epocii actuale...probabil sunteti suprasaturati de numeroasele exemple ce urmeaza fidel aceste criterii. Se promoveaza un anumit tip de frumusete, si nu e o noutate a secolului in care traim. O anumita frumusete a reprezentat idealul fiecarei epoci. Aceasta cerinta a societatii poate crea frustrari pentru cei care nu se incadreaza in tiparele ei. Cei mai multi incearca prin diverse mijloace sa ajunga cat mai aproape de acest ideal... Unii incearca sa se modeleze, sculptand acolo unde au prea mult lut ori adaugand un pumn de lut acolo unde standardele o cer...metodele si tehnicile chirurgicale actuale fac posibila realizarea acestor statuete, doar ca lutul nu e chiar lut, ci, dupa caz, grasime, silicon, botox, acid hialuronic sau cine stie ce substanta. Observam tot mai des printre noi asemenea statuete, create dupa acelasi tipar...difera doar trasaturile chipului, unice fiecarui individ...desi, uneori, chiar si acestea tind spre o anumita uniformitate...se poarta blondele? Cu siguranta veti intalni multe femei vopsite blond...se poarta brunetele? Atunci aceasta culoare va predomina in podoabele capilare ce le veti intalni pe strada, la serviciu, la scoala, oriunde...Tendinta de uniformizare se extinde si dincolo de dimensiunile corpului uman, la accesoriile sale...imbracaminte, incaltaminte si tot ce inseamna vestimentatie...Totusi, n-ar trebui sa uitam ca statuetele in serie nu au nici pe departe valoarea celor unicat. Din dorinta asidua de a urma modelele de frumusete (unele discutabile ca valoare), ne pierdem din individualitate, amprenta personalitatii noastre se sterge, in favoarea acestor standarde...generatiile tinere sunt cele mai vulnerabile, fiind cel mai usor de influentat...si, sincer, nu mi-as dori ca peste cativa ani sa intalnesc o Daniela Crudu in mii de exemplare (numele poate fi inlocuit, pastrand esenta)...
Samburele din care a incoltit ideea acestui articol il gasiti aici.
Cred ca, atunci cand imitam un exemplar pe care-l consideram reusit, de fapt incercam sa imitam succesul social al personajului. Adica, daca-mi fac operatie estetica, de fapt eu nici macar nu vreau sa fiu frumos, ci doar sa fiu apreciat, sa am succes.
RăspundețiȘtergereSi eu am avut ceva dorinte de a fi putin altfel, in tinerete: mai inalt, mai voinic etc. Insa am ajuns la concluzia ca felul in care sunt este ideal pentru mine! Si nu e vorba de perfectionism, ci doar mi-am dat seama ca asa ma simt bine.
Standardul de frumusete are legatura cu conditiile de viata; "se cereau" femei grase atunci cand lumea aproape ca murea de foame. Acum "se cer" femei slabe pentru ca lumea trebuie sa se spiritualizeze, omenirea a depasit problema supravietuirii.
La urma urmei, daca eu nu ma accept pe mine asa cum sunt, atunci cum sa ma accepte cei din jur?
Bineinteles ca eu cred ca orice imitatie e lipsita de valoare. Orice om are valoarea lui proprie, iar cand renunta la valoarea sa pentru a adopta valoarea altuia, care are succes, nu mai ramane cu nimic, caci valoarea nu se poate imprumuta sau imita.
Sper sa nu te superi ca m-am inspirat din articolul tau...
RăspundețiȘtergeretot ce e in serie devine banalizat. imi aduc aminte doar un ex.: cat Cris Tim facea mezeluri pe scara mai mica, la Timisoara, erau cele mai bune, Dupa aia au deschis Cris tim 2, langa Bucuresti undeva, si a inceput rasolul. De-aia imi place sa mananc cand merg prin tara un mezel, sau un dulce local, pentru ca e mai bun, nu ca restul produselor, pe care le gasesti pe orice raft de supermarket corporatist.
RăspundețiȘtergere@ andreea toma: chiar ma bucur ca nu am scris degeaba... iar tu ai dezvoltat ideea foarte frumos (eu ma exprim mai greu). Si noi, oamenii, trebuie sa ne acceptam asa cum suntem.
RăspundețiȘtergere