Amintiri de Martisor

1 Martie...8 Martie...cate felicitari faceam in fiecare an...pentru fiecare membra a familiei. Cel mai interesant mi se parea sa folosesc globuri pisate pentru decorarea lor. Era o adevarata munca pentru copilul de 7-8-9 ani, in prag de Martisor. Dar era frumos...Si chiar daca din mainile mele nu ieseau niste capodopere, lor le placea. Bunica-mea pastreaza si acum felicitarile pe care i le-am facut. Eu nu am niciuna...doar nu era sa-mi fac si mie, nu?

Si-mi amintesc cum pregateam de seara, pe 28 sau 29 februarie coala cu martisoare. In dreptul fiecaruia era scris un nume, al persoanei careia ii era destinat martisorul. In functie de statut si de preferintele personale din momentul respectiv. Apoi puneam coala cu grija intrr-un plic mai mare, iar a doua zi, la scoala, imparteam martisoarele. De la baieti nu primeam prea multe martisoare, nu eram printre preferatele lor. Unii mai politicosi dadeau la toate fetele, altii, nu. Si totusi era atat de frumos, asteptam acea zi de 1 Martie cu nerabdarea caracteristica fiecarui copil. Tarabele cu martisoare intregeau atmosfera de sarbatoare. Toti copiii aveau buchetele de flori pregatite pentru doamna. Apoi la intoarcere, in drum spre casa, cumparam ghiocei, viorele sau zambile pentru mama, bunica si bunica.Una din bunici imi punea la incheietura o ata de martisor si imi spunea sa o port pana la Florii, parca, iar apoi sa o agat intr-un pom. Obiceiuri vechi...

Acum, aceasta sarbatoare nu mai are acelasi farmec. Imi amintesc cu placere cum era in copilarie, dar azi, tarabele cu martisoare nu-mi mai sugereaza o sarbatoare, ci un mod de a scoate bani pentru tiganii, bisnitarii aflati in spatele lor. Asa ca eu, una, nu voi cumpara martisoare. Cel mult cateva snururi de pus la mana. Dupa ce am vazut o poza cu martisoare cu Salam si Guta, despre care sunt sigura ca nu e facatura, mi-e tot mai clar ca s-a dus de rapa aceasta sarbatoare. Nici ghioceii nu mai simbolizeaza puritatea...