Filosofari usor elegiace

Suntem din nou in prag de week-end. Timpul asta zboara, cel putin pentru mine, cu o viteza ametitoare. Nu reusesc deloc sa ma tin dupa el. Cel putin de cand am devenit mama, in urma cu mai bine de 6 ani, pot spune ca am imbatranit mai repede, cel putin dupa varsta. In sinea mea, nu am reusit sa-mi constientizez varsta reala. Am senzatia ca am tot 19 ani...desi calculand anii, a trecut o gramada de timp de atunci, parca ar fi fost mai ieri. Probabil asa se intampla. Sufletul nostru ramane ancorat la o anumita varsta, iar trupul isi continua drumul firesc spre varsta finala, o alta pentru fiecare dintre noi. Trupul e cel ce primeste povara anilor, dar sufletul, parca refuza sa imbatraneasca.  Uneori ma gandesc ca asa repede cum trece 1 an, vor trece si cateva zeci (sunt optimista, nu?) si apoi totul se va sfarsi parca inainte de a fi inceput...adica mult prea repede, de parca nici nu ar fi fost. Fiecare "azi", se transforma iute intr-un "ieri", apoi "odata", apoi "demult"...Si sunt atatea ce nu am apucat sa le fac azi, pe care poate le voi face maine, dar fiecare "maine" e un "azi", niciodata suficient pentru toate dorintele mele. Si nici nu stim ca "maine" poate fi ultimul "azi"...As vrea sa pot seta timpul pe o viteza mai mica, sa pot tine pasul cu el.