vineri, 4 martie 2011

Din trafic...


Se da o intersectie cu 3 strazi. De pe una din ele, poti face la dreapta sau la stanga, cele doua benzi fiind explicit marcate in acest scop. Marea majoritate, sau mai bine zis, cei mai multi dintre soferi fac dreapta, restul, minoritari, fac stanga. Banda pentru stanga ar trebui sa se elibereze astfel relativ repede. Numai ca, evident, nu se intampla asa. Doar e vorba despre o intersectie in Bucuresti. Nu e una mare, nu se asteapta prea mult, cum se asteapta de exemplu pe Stefan cel Mare, dar nici asa, soferii nu pot avea un comportament civilizat. Cei care fac dreapta, probabil nu vad marcajul de pe asfalt si, prin urmare, se baga si pe banda pentru cei care fac stanga, blocandu-i astfel pe cei care fac stanga si au avut ghinionul de a fi in spatele lor. Avand in vedere faptul ca in dreapta imediat langa intersectie este o trecere de pietoni la care se face verde in acelasi timp cu verdele pentru masinile de pe strada amintita, traficul spre dreapta se desfasoara un pic mai greu, in timp ce pentru cei din stanga, daca ceilalti ar respecta marcajul, inaintarea ar fi facila, avand cale libera, fara obstacole. Dar de ce sa treaca altii mai repede, iar eu sa astept ca prostul? Lasa sa astepte si aia, chiar daca ar avea dreptul sa treaca. Asa, din solidaritate, nu? Ma bag pe banda cealalta ca sunt mai smecher si trebuie sa fiu mai in fata. Cam asa cred ca gandesc cei pentru care regulile, in trafic, sunt ca si inexistente. Si asta e un caz destul de marunt, dar, avand in vedere ca frecventez zilnic zona (in calitate de pieton), ma enerveaza aspectul, ma enerveaza soferii care au impresia ca doar ei au dreptul sa circule, ma enerveaza nesimtirea de care unii, cam multi, dau dovada in trafic.

2 comentarii:

  1. Şi toate astea pentru maximum 5 secunde pe care un şofer le poate câştiga făcând manevra de mârlan cu diplomă. 5 secunde, îţi dai seama?

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu...dar asa sunt unii...din pacate.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...