De cand ne-am emancipat, nu mai e nevoie ca un cuplu sa treaca prin fata ofiterului de stare civila, pentru a deveni in fapt sot si sotie. Casatoria de proba sub auspiciile comode ale concubinajului (mama, parca sunt o baba cand spun asta) a devenit cumva regula in materie. Si acest fapt nu e nici pe departe negativ, decat daca ne ghidam dupa conceptiile de pe vremea bunicii. Este foarte benefic sa testezi relatia printr-o perioada de convietuire anterioara casatoriei, ca sa iti faci o idee despre partener sub toate aspectele sale. Asa va descoperiti mai usor defectele si evaluati daca le puteti sau nu suporta o viata intreaga. Stiu ca, uneori, nu cunosti in totalitate un om nici dupa o viata, dar macar o imagine de ansamblu tot iti faci dupa o oarecare perioada de locuit in comun cu el. In public, o persoana se poate cenzura si o face cu naturalete, insa intr-un cadru intim, nu isi poate cenzura gesturile si reactiile la nesfarsit. Decat sa ai surprize dupa, mai bine le ai inainte. Te poti retrage mult mai usor daca ceva nu merge.
Cand toate merg ca pe roate, e firesc sa urmeze casatoria...dar oare chiar e necesar? Cu ce schimba o bucata de hartie dragostea si armonia dintre cei doi? Poate ca nu o schimba, nici in bine, nici in rau...doar o stabilizeaza. Desi acea hartie roz nu te leaga pe vecie de cel iubit, uneori ne place sa credem ca o face. Ne place sa ii acordam aceasta calitate. Insa acea usurinta cu care te poti retrage dintr-o relatie neoficializata ne determina sa ne dorim casatoria. Si cand ea nu intervine dupa o lunga perioada de concubinaj, e posibil ca ea sa nu mai fie incheiata deloc. Pentru ca pare sa nu mai aiba sens, din moment ce cuplul este deja bine sudat si rodat. Sau pentru ca, din experienta vorbesc, unul din cei doi nu isi doreste acest lucru, dar se complace in acea relatie, din comoditate, din lipsa de ceva mai bun.
Totusi, perceptele morale consacra inca o superioritate a persoanei casatorite, aruncand in acelasi timp in imoralitate pe cele care convietuiesc mult timp fara a fi casatorite. Nu e acelasi lucru sa spui "iubitul meu/concubinul meu" cu a spune "sotul meu". Ca femeie, recunosc ca ma simt mult mai bine casatorita...parca e altceva. Alt statut social si totodata sentimentul de stabilitate de care avem nevoie pentru a avea o viata implinita.
Pentru voi cat de important este certificatul roz?
Este important pentru ca asa a dictat societatea, daca nu aveam asta inoculat in minte, nu ar fi fost nici o problema fara certificatul roz... In tarile musulmane nu exista certificat de casatorie, femeile nu-si schimba numele si toata treaba cu casatoria e sub o forma religioasa si contractuala... respectiv cine ce ia care cu ce ramane. Dar nu semneaza nimeni ca te ia pe numele lui.
RăspundețiȘtergereNu cred ca e vreo problema in ceea ce priveste ....anul inregistrarii casatoriei....
RăspundețiȘtergereCa si casatorita de cursa lunga, as putea spune ca as fi de acord cu un contract care se reinnoieste sau nu, la fiecare 5 ani.
RăspundețiȘtergereSa inteleg ca ai cautat termenul de expirare si ai constatat ca lipseste? :))
RăspundețiȘtergere