Azi, era sa cad pe spate...noroc ca in momentul respectiv stateam in fotoliu, altfel, cine stie ce pateam. Vorbeam la telefon cu bunicul meu despre masterul de care va vorbeam aici. La un moment dat ma intreaba ceva de genul "cum e cu treaba aia? ca asa am citit la tine pe blog..." Ochii mi s-au facut cat cepele. De unde, cum a auzit el de blog si, mai ales, cum a ajuns sa citeasca pe blogul meu? Ei, nu asa cum va asteptati, in fata unui calculator, recurgand la o cautare pe "gugal". Nu. Desi ar fi fost mult mai amuzant sa vi-l imaginati pe bunicul meu in fata monitorului, lecturandu-mi blogul. La noi in familie treaba e mai veche, de cand avea frate-miu blog , ulterior continuand cu facebook-ul...mamica noastra, cand se plictiseste, ne cauta paginile si le printeaza. Daca pana acum ma amuzam, desi revoltata de faptul in sine, cand printa articolele si comentariile fratelui meu, ba chiar si conversatiile avute cu el pe mess, spre a fi impartasite si cu restul familiei, acum am ajuns si eu victima aceluiasi procedeu. Stiu, poate nu au ce citi in timpul liber,dar eu zic ca ar fi mai interesant un abonament la Click, sau la Libertatea. Sunt atatea ziare interesante, le pot recomanda si carti pe care sa le citeasca...dar nu, pentru ei e mai interesant ce zic eu.
Nu m-ar mira sa ma trezesc intr-o zi ca a scos o carte cu postarile mele, desi asta presupune o investitie deloc neglijabila, dar mai stii?
Ai fi uimita de puterile "celor batrani" heheee :)
RăspundețiȘtergere