Azi am cam intrecut masura cu plimbarea, am intarziat mai mult decat ar fi trebuit...avand in vedere ca sunt casnica in momentul de fata, pare ciudat, dar sunt legata si eu de un program destul de rigid, abateri mai mari de 10-15 minute nu sunt primite cu incantare de mogaldeata mea. Dar am simtit nevoia sa schimb putin peisajul, fara intentia de a depasi ora impusa de programul fetitei. Insa cum peisajul te fura, iar eu nu cunosc atat de bine zonele incat sa si estimez distanta si timpul aferent parcurgerii ei, i-am decalat somnul cu vreo 3 sferturi de ora. Mi-am facut si eu un mic moft, o plimbare ceva mai lunga pe un itinerar mai interesant...Piata Victoriei-Calea Victoriei-Bulevardul Dacia-Calea Grivitei...la pas, cu caruciorul dupa mine (cam incomod pe Calea Victoriei, unde trotuarul e foarte ingust si te mai incurca si unii marlani care parcheaza pe acea fasie destinata persoanelor inexistente pentru ei-pietonii). Frumos... regret doar ca nu am putut zabovi sa fac si cateva fotografii...si ca a trebuit sa merg mai repede decat as fi vrut, caci se enervase bebe (data viitoare plec mai devreme, sa am timp sa savurez peisajul). Ce am remarcat in mod deosebit a fost Muzeul national George Enescu...o cladire splendida, foarte bine pastrata, si o casa foarte interesanta pe Calea Grivitei nr 54, desprinsa parca din scenariul unui film sinistru, pe care voi face tot posibilul sa merg sa o fotografiez...e atat de degradata, impanzita de o vegetatie lugubra, inconjurata de mizerie... si totusi rezista...in ciuda starii in care se afla, isi etaleaza splendoarea avuta odinioara, arhitectura sa e deosebita...Ma bucur ca am descoperit-o..din pacate am gasit foarte putine informatii despre ea aici, fotografia nu e relevanta, nu surprinde ceea ce as fi vrut eu... Am ajuns acasa obosita, cu obrajii rosii si fierbinti (a trebuit sa fac fata vantului si prafului starnit de el), insa simt ca am castigat ceva din aceasta plimbare...a meritat efortul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu