Jocul gandurilor

Am nevoie de putina relaxare...situatia incordata din ultimele zile, ce inca persista, ba chiar au aparut noi motive de framantat creierii, ma apasa prea mult, asa ca simt imperios nevoia de a-mi incarca un pic bateriile, de a uita macar cateva ore de griji si de probleme...Ghemuita in fotoliul din bucatarie, cu laptopul in brate si soarele inundandu-mi privirea, am avut o revelatie...daca ii pot spune asa...ca pot scapa macar pentru putin timp de aceasta povara. O evadare in natura, atat cat ne putem permite in peisajul urban, ar fi cel mai potrivit lucru. As vrea sa pot sa nu ma mai gandesc, sa ignor existenta grijilor...dar de ganduri e cel mai greu sa fugi, daca nu imposibil...te urmaresc in orice cotlon te-ai ascunde, caci sunt o parte inerenta a constiintei, de care nu ne putem descotorosi. Suntem condamnati sa traim sub povara gandurilor, iar cand exista motive ca acestea sa fie indreptate spre lucruri mai putin placute, putem fi siguri ca acele chestiuni nu le vom putea ignora, caci vor scormoni in mintea noastra, iar noi nu ne putem apara decat temporar de ele. Ganduri placute, ganduri neplacute...accesorii de neinlaturat ale existentei noastre...atat de strans lipite incat isi pierd statutul de accesoriu si ajung sa se confunde cu intregul. Asta imi aminteste de interminabilele clasificari, dupa varii criterii, ale bunurilor, de la civilul din anul I...

Voi incerca sa ma ascund de gandurile neplacute in parc...e gratis si cel putin ar trebui sa fie reconfortant...