vineri, 25 martie 2011

Imaginea si relativitatea


Imaginea noastra, felul in care aratam, constituie una din preocuparile noastre majore...sa nu-mi spuneti ca nu-i asa, caci altfel n-ar avea tot omul oglinzi in casa (ca fapt divers, am trait cateva luni intr-o garsoniera unde nu aveam decat oglinda din baie si a fost groaznic...ajunsesem sa ma catar pe marginea caditei de dus, pe varfuri, cu ditamai burtoiul cu ochi, doar ca sa ma vad cum arat). E drept ca exista si categorii de oameni care nu au casa si deci, nici oglinda, si aspectul exterior e ultima lor grija in conditiile unui trai la limita supravietuirii, dar ei constituie un aspect nefiresc si de nedorit. Fiecare din noi are grija mai mult sau mai putin de felul in care arata, nu iese din casa oricum, fara un minim de efort in a se aranja. Nu acceptam sa fim vazuti de altii in orice ipostaza. Cum ar fi daca am iesi din casa asa cum aratam dimineata la trezire, nespalati, cu parul in toate directiile? Niste reguli nescrise, cu radacini puternice, ne determina sa acordam macar un minim de atentie aspectului nostru fizic. Ne place sa aratam bine, sau macar acceptabil. Fiecare are propriile criterii de evaluare...pentru unii e suficient sa fie curati, pieptanati, ingrijiti...altii, de fapt, altele, nu concep sa iasa din casa fara o cantitate impresionanta de machiaj si o costumatie impecabila. Aproape ca nu conteaza ce cred ceilalti, doar nu te apuci sa ceri parerea oamenilor, ca la sondajele de opinie, ci conteaza ce crezi tu ca vor crede. De parca vanzatorul sau vanzatoarea de la paine va sta sa analizeze minutiozitatea machiajului sau felul in care ti se asorteaza bluza cu pantalonii. Dar iti imaginezi ca toti vor studia fiecare amanunt si astfel poti pierde jumatate de ora cu dichisitul, timp in care ai fi putut fi inapoi cu painea cumparata si cu trei cepe taiate, gata de rasturnat in oala de pe aragaz. Nu sunt impotriva unei ingrijiri mai amanuntite a aspectului fizic, dar cred ca uneori, uitam sa ne adaptam diverselor situatii. Pornind de la un minim, cred ca ar trebui sa ne dozam timpul si preocuparea pentru acest aspect in functie de fiecare ocazie. Stiu ca imaginea este cea care ne vinde, dar nu ar trebui sa depasim o anumita masura. Extremele sunt observate mai repede decat normalul, putem impresiona in sens pozitiv sau in mod negativ...si vrand-nevrand, ajungem tot la teoria relativitatii. Fiecare pereche de ochi vede in mod diferit acelasi obiect.

6 comentarii:

  1. Casnicele scriu pe blog, nu glumă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te referi la mine? Sau era o afirmatie mai generala? :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. De matale mă exprimam, ai timp liber mai mult :))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Lasa ca in week-end nu mai sunt asa prolifica...somez de la blogerit. :)) Pana luni, rar scriu ceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate ca pare ciudat, dar am descoperit ca e mai important ce crezi despre imaginea ta decat chiar imaginea ta! Adica este foarte importanta atitudinea (si increderea) pe care o ai fata de tine si fata de imaginea ta.

    Ca exemplu, chiar daca NU esti aranjat si coafat, daca tu crezi despre tine ca arati bine, si cei din jur vor crede acelasi lucru. Si invers. Pe verificatelea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte adevarat! Atitudinea e una din componentele imaginii...o componenta destul de importanta...

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...