vineri, 18 martie 2011

Filosofari usor elegiace


Suntem din nou in prag de week-end. Timpul asta zboara, cel putin pentru mine, cu o viteza ametitoare. Nu reusesc deloc sa ma tin dupa el. Cel putin de cand am devenit mama, in urma cu mai bine de 6 ani, pot spune ca am imbatranit mai repede, cel putin dupa varsta. In sinea mea, nu am reusit sa-mi constientizez varsta reala. Am senzatia ca am tot 19 ani...desi calculand anii, a trecut o gramada de timp de atunci, parca ar fi fost mai ieri. Probabil asa se intampla. Sufletul nostru ramane ancorat la o anumita varsta, iar trupul isi continua drumul firesc spre varsta finala, o alta pentru fiecare dintre noi. Trupul e cel ce primeste povara anilor, dar sufletul, parca refuza sa imbatraneasca.  Uneori ma gandesc ca asa repede cum trece 1 an, vor trece si cateva zeci (sunt optimista, nu?) si apoi totul se va sfarsi parca inainte de a fi inceput...adica mult prea repede, de parca nici nu ar fi fost. Fiecare "azi", se transforma iute intr-un "ieri", apoi "odata", apoi "demult"...Si sunt atatea ce nu am apucat sa le fac azi, pe care poate le voi face maine, dar fiecare "maine" e un "azi", niciodata suficient pentru toate dorintele mele. Si nici nu stim ca "maine" poate fi ultimul "azi"...As vrea sa pot seta timpul pe o viteza mai mica, sa pot tine pasul cu el.

4 comentarii:

  1. Daca reusesti sa-mi dai si mie codul ,sa setez si eu timpul ! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca aflu codul, bineineteles ca vi-l impartasesc si voua...nu stiam ca sunt si alti doritori :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu vreau sa ma gandesc la cum trece timpul ca imi vine sa ma zgarii pe ochi!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...