luni, 28 martie 2011

Granita dintre vis si realitate...la ceas de seara


           Visez...in fiecare noapte...si chiar si atunci cand reusesc sa adorm in timpul zilei...de cele mai multe ori, imaginile sunt atat de clare, incat deslusesc chiar si fraze scrise...insa nu reusesc sa vad chipurile decat rareori...si totusi stiu perfect cine apare in visul meu...nu ma vad nici pe mine, dar totusi traiesc intens fiecare senzatie...adesea am cosmaruri...o fi din cauza ca ma uit prea des la documentare despre crime...nu de putine ori imi trezesc sotul din cauza tipetelor sau gemetelor si incerc sa scap de imaginile din vis sub ocrotirea bratelor sale...ma simt atunci ca un copil speriat, care atunci cand inchide ochii, continua sa traiasca filmul ingrozitor din vis...
            Nu caut explicatii babesti ale viselor, nu ma ingrijorez cand visez copil mic sau carne sau mai stiu eu ce traznaie care cica ar insemna nu stiu ce necaz. Cred cu tarie ca tot ceea ce visez este in stransa legatura cu subconstientul meu...de multe ori imi apar in vis situatii din viata reala, ce se desfasoara un pic altfel, poate asa cum mi-as dori sau cum nu mi-as dori...diverse temeri de-ale mele sunt transpuse in vis...sau refulari...dorinte neimplinite...frustrari acumulate...toate isi gasesc un corespondent in visele mele...
            Cand eram mica, adesea ma intrebam daca nu cumva ceea ce numim vis e de fapt realitate si ceea ce consideram realitate e doar un vis...ulterior, cred ca am citit pe undeva ceva in genul asta, dar nu imi amintesc unde...Totusi, lipsa palpabilitatii lucrurilor in vis, m-a convins insa ca, cel putin intre coordonatele pe care ni le-am schitat privind realitatea, acele episoade nu fac parte din realitatea concreta...insa intr-un fel sau altul, facand parte din subconstientul nostru, ca fiinte palpabile, ele capata o nota de real...desi nu au o forma materiala...sunt plasmuiri ale subconstientului. 
             Ma intreb oare prin ce mecanisme reuseau cei de odinioara sa dea o interpretare simbolica acestor plasmuiri? Presupun ca nu prin sondaje...dar totusi, ramane pentru mine un mister logica prin care dadeau conotatii premonitorii viselor, asociind diferite elemente din vis cu diferite evenimente ce urmau sa se petreaca in viata reala. Ca tot vine seara...sunt curioasa...ce voi visa la noapte? Dupa o zi plina, dar cu multe lucruri bifate pe lista, as putea spera la ceva vise frumoase. Si ma consider norocoasa ca pot tine minte ceea ce visez, caci am intalnit si persoane care nu isi amintesc sa fi visat ceva...dar am intalnit si persoane pentru care ceea ce visau se rasfrangea asupra comportamentului zilnic...poate fi surprinzator, dar am intalnit oameni pentru care un vis putea reprezenta motiv de gelozie si declicul unui intreg scandal...e fascinanta firea umana si totusi continui sa fiu surprinsa, desi n-ar trebui sa mai incerc astfel de senzatii.

3 comentarii:

  1. Un vis este o halucinatie,o calatorie fantastica in somn,o lume paralela unde se pot intampla lucruri pe care le dorim sau nu.
    Vezi aici:
    http://vise.zodiac24.ro/

    RăspundețiȘtergere
  2. In nisip nu cresc copaci. Parerea mea este ca, daca nu ai avea niste frici pe undeva (ca toata lumea, de altfel), nu s-ar "prinde" nici reportajele cu crime.

    Eu cred ca exista lumea viselor, asa cum exista si lumea pe care o cunoastem. Oricum nu o putem nega. Nu exista palpabilitate in vis pentru ca lumea aceea e mai subtila, este o lume a emotiilor si gandurilor. Iar interpretarea viselor cred ca s-a facut prin revelatie.

    Deasemeni cred ca, intr-un viitor oarecare, lumea viselor si lumea pe care o consideram reala se vor unifica.

    RăspundețiȘtergere
  3. Visele sunt influentate de acele informatii ale subcosntientului la care nu putem avea acces in mod constient, ci doar prin hipnoza sau vis. Visele sunt produsul imaginatiei tale, gandurilor si sentimentelor, excludem lumile paralele sau mai stiu eu ce balarii despre care am tot citit.

    In functie de sentimentele tale, subconstientul transforma trairile in imagini. Tu visezi toata noaptea dar iti aduci aminte ultimele secunde de vis.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...