marți, 2 august 2011

Explicatie


Am absentat de dimineata, dar nu nemotivat. A trebuit sa plec destul de devreme, adica putin dupa ora 9, sa platesc facturile ce se adunasera la lumina. Stiti ca in urma cu cateva luni eram nervoasa ca nu se mai plateste la posta si trebuie sa merg tocmai la Podul Grant. Asa am facut si azi…si acolo,stupoare…erau si alti oameni adunati in jurul usii, citind afisele de pe geam…incepand cu 1 august, adica ieri, agentia Enel s-a inchis, iar ca alternative de plata se indicau diferite banci si…posta…Am stat eu si m-am gandit, l-am apelat si pe al meu sot, care nu raspundea de fel, pentru ca, am aflat mai tarziu, uitase telefonul in masina. Problema era ca eu aveam nevoie sa platesc la ei direct ca sa lamuresc si treaba cu preavizul, ca nu cumva sa ma deconecteze in timp ce eu sunt pe drumuri sa platesc. Si acum e inca in aer treaba, ca nu stiu cat dureaza pana le intra banii in cont de la posta. SI mai aveam o problema…factura cea mai noua nu o gaseam…ori la posta, nu poti plati decat cu factura, ca-i citeste codul ala de bare…deja ma vedeam mergand pe undeva pe la Lizeanu sa platesc acolo dupa codul de abonat sau ceva de genul asta. Din fericire, am gasit acum factura…era la nasul meu, dar eu, grabita cum eram dimineata, n-aveam ochi sa o vad si nici nu-mi aminteam unde as fi putut sa o pun. Acum mai am de alergat pentru aceasta factura si pentru cea de cablu si internet…Stiu, trebuia sa le platesc la timp…dar…de unde bani? Acum, cum i-a luat, asa i-am dat. N-au valoare banii astia. Si cand ma gandesc cum din munca de aseara si din urmatoarele zile, statul ia aproape 7 milioane din 18…fara sa miste un deget…ma enervez si mai mult. Si se mai intreaba de ce se intampla atatea chestii “la negru”…
Asta e luna grea pentru noi…CASCO- 7 milioane…revizie…vreo 10…asta pe langa celelalte datorii lunare si cosul zilnic…nici nu vreau sa ma gandesc…

2 comentarii:

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...