luni, 1 august 2011

O muza obosita


Muza mea pare ca si-a luat putina vacanta…dar nu de tot, fiindca, pe de alta parte, scriu de mana…mult, sofisticat si incurcat…ma invart intre zeci de idei, tintesc spre ceva mai mult si ma vad in imposibilitatea de a scrie ceva calitativ pentru blog. Poate e o zi proasta si atat…si totusi, in agenda in care imi scriu memoriile frazele curg fara opreliste…poate m-am concentrat prea mult pe asta…ma chinui de cateva zile cu doua recenzii, alte doua carti asteapta sa incep recenziile, desi le-am terminat de citit de cateva zile…si ma blochez…nu stiu ce astept sau ce trebuie sa fac…poate doar sa ma relaxez…mi s-a mai intamplat si, dupa un timp, am scris cu mai multa usurinta si chiar mai mult decat puteam publica…Mai am ceva articole scrise, dar neterminate…si poate de aceea mi-e greu sa le finalizez o data. Poate ca sunt prea exigenta si am aspiratii mai inalte decat sunt in stare. O sa incerc sa ma regasesc cumva…o sa ma odihnesc putin…prea multa dezordine…materiala si psihica deopotriva…o sa incep cu cea fizica…poate un cadru mai primitor va facilita si ordinea din gandurile si ideile mele. Astept…dar nu, nu trebuie doar sa astept, fara sa fac nimic. Si totusi, cred ca mi-am fortat prea mult mintea si imaginatia… Nu vreau sa insir banalitati…vreau mai mult si nu pot…nu azi, nu acum…poate mai tarziu…e doar o pata neagra si atat…un vid de care voi trece, simt asta…pentru ca simt frazele intruchipandu-se acolo, in interiorul mintii mele..dar mintea cere putina odihna si i-o voi da…Sambata am inceput sa scriu o carte…in manuscris, nu la calculator. Si sunt multumita de ceea ce am scris pana acum acolo, insa cred ca a insemnat un efort cam mare pentru mine…pana acum simt ca nu am fost destul de coerenta nici acolo…nu e usor sa scotocesti in sertarele mintii si o idee atrage dupa sine explicatii, si apoi alte idei care la randul lor vin cu alte completari…o incursiune indrazneata dar si incurcata. N-am putut sa o iau de la zero, am pornit dintr-un punct oarecare si apoi am tot coborat si urcat pe axa timpului, facand corelatii peste corelatii…acum realizez ca am lucrat prea mult si am gandit prea mult la asta. Voi continua sa scriu acolo, dar mai putin…desi, cand incep, cu greu ma pot opri…cand scriu pentru blog, e relaxant…acolo, e obositor…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...