marți, 9 august 2011

Un drog cu butoane

Fetele din Casa cu Nuci mi-au luat-o inainte, dar nu ma las, tot trebuie sa-mi scriu articolul. Vremurile alea cand telefoanele mobile nu erau nici macar vise mi se pare atat de indepartata, incat nici nu reusesc sa-mi amintesc cum era, cum reuseam sa traim fara ele. O data plecat din casa, singurul mod in care puteai comunica la distanta era telefonul public. Asa o puteai anunta pe mamica de intentia de a mai sta juma’ de ora in plus…daca era acasa, altfel, nicio sansa sa o contactezi. Tineam minte pe de rost o gramada de numere de telefon, aveam agende cu alte numere. Daca nu venea la intalnire prietena sau iubitul, nu te putea anunta ca intarzie sau ca nu mai vine si tu credeai cine stie ce, proferai cine stie cate injurii la adresa persoanei respective, dar sa le si auda, n-aveai cum s-o faci. Acum, datorita telefonului mobil, e rezolvata problema. Daca e de buna-credinta, te suna si te anunta ca intarzie, ca a intervenit ceva. Daca nu, il/o suni tu si din faptul ca iti respinge apelul, intelegi tot.
A devenit atat de important incat putini sunt cei care, o data corupti, mai reusesc sa traiasca fara, cel mult ca experiment in care efectele sevrajului de telefon mobil sunt destul de evidente. Putini sunt si aia care nu au inca asa ceva, dupa atatia ani de la aparitia pe piata: boschetari, babute de pe la tara, nu conteaza…au telefon mobil? Au.
Nu vreau sa il critic, aduce atatea avantaje, dar parca prea am devenit dependenti de el. Uneori e asa bine cand nu-l auzi, cand nu suna…parca nu-ti vine sa crezi ca n-are niimeni nevoie de tine. Alteori, daca nu suna, te stresezi…cum? nu ma suna chiar nimeni?...
A inlocuit si sarmanul ceas desteptator, si cutia postala (in afara de facturi si reclame, ce alte chestii va vin prin posta?), nu mai zic de saracul carnetel ce zacea ingalbenit pe masuta telefonului sau de aparatul foto, desi aici, eu una, prefer ultimul, iar telefonul doar in lipsa lui. Variantele mai performante inlocuiesc cu succes si calculatorul…deci, face cam de toate. Pentru inventivi, el poate tine loc si de vibrator. O minune a tehnicii, ce mai…

4 comentarii:

  1. Si cand moare bateria .. ce sevraj!

    RăspundețiȘtergere
  2. Urăsc telefonul mobil ! Am impresia că nu mă pot ascunde nicăieri de el, deşi ar fi atât de simplu să-l închid. Da' uite că nu-l închid...Dependenţă ?

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...