marți, 3 mai 2011

Iarasi timpul...


Cred ca nu trece zi in care sa nu ma plang de trecerea nefiresc de rapida a timpului. Desi nu am in program un job care sa-mi manance minim 8 ore din zi, tot imi pare insuficient...zilele se scurg si nu pot tine ritmul cu ele. Orele deja nu inseamna nimic, parca nici nu ar fi...poate doar cand astept nerabdatoare ceva le percep fiecare minut...in rest, ele fug de mine, aproape fara sa le simt prezenta. Si totusi, si eu am senzatia ca nu stau niciodata...orele de somn sunt si ele prea putine si nici atunci nu am tihna, sunt in continua miscare intre camera noastra si camera copilului. Zilele decurg, in genere, la fel, dar nu sunt plictisitoare...probabil daca m-as plictisi, timpul ar trece mai greu. Asa ca, daca e sa vad partea buna din toata aceasta goana a timpului, ar insemna sa consider ca am o viata frumoasa, interesanta, ca-mi lipsesc motivele de plictiseala si ca monotonia nu s-a instalat, in ciuda programului zilnic repetitiv. La un momentdat, credeam ca-mi pot explica viteza timpului prin faptul ca, o data devenita mama, mare parte din timp o dedic altcuiva si nu mie...traind mai mult prin copii decat prin mine insami, mi se parea firesc ca timpul sa mi se para insuficient. Totusi, am intalnit destui oameni care nu au copii, insa se confrunta cu aceeasi lipsa de timp...de fapt cred ca nu e vorba doar de o lipsa a timpului in general, ci mai ales de lipsa timpului pentru noi insine. Alocam prea mult timp unor activitati care nu ne hranesc sufletul...poate ca ar trebui sa ne rezervam si pentru noi macar o ora-doua, in fiecare zi. Daca va veti analiza programul de fiecare zi, probabil veti constata ca nu exista acest timp exclusiv pentru voi. De atatea ori suntem nevoiti sa amanam pe mai tarziu diverse lucruri pe care ne-ar face placere sa le facem atunci...ne lovim de diverse motive, de alte prioritati si ne lasam placerile pe locul doi. Abia cand nevoile noastre vor trece in prim plan, timpul ni se va parea generos, fara sa ne plictisim.

9 comentarii:

  1. Si eu zic de cinspe ori pe zi "m-am plictisit". Mi-am innebunit nevasta cu vorbele astea. Si eu am impresia ca timpul trece prea repede, dar si ca eu, noi toti, ne grabim in fiecare zi. Suntem prea repeziti, prea disperati sa ajungem la destinatie, suntem nervosi si la volan, si in autobus, peste tot. Timpul trece mult prea repede, dar si noi facem sa para asa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta nu ne acordam suficienta atentie. Si nu ma refer la timpul pe care ni-l acordam, ci la felul in care ne privim pe noi insine.
    Poate ca noi percepem altfel timpul, nu dupa rasariturile soarelui, ci in functie de ceea ce facem pentru sufletul nostru. Activitatile zilnice si preocuparile noastre nefiind importante pentru suflet, acestea trec repede, aproape fara sa le bagam in seama.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, ma plictisesc :))) Am destul timp liber, pt ca lucrez in ture, sunt destul timp singur acasa si de-aia mai si bucataresc sau fac curat. Dar tot ma plictisesc :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca nu am mai zis "ma plictisesc" de vreo 4 ani....tare mi-e dor sa ma plictisesc macar putin, daca nu o zi, macar o ora, doua...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma apucasem intr-un timp dar drogul asta de calculator si de blog imi mananca tot timpul In curand o sa ma vedeti cu ochelari si cu cosuri ca aitistii

    RăspundețiȘtergere
  6. http://lhutanu.blogspot.com/2011/04/timpul.html

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Mircea Vladut: Asa e, nu ne acordam suficienta atentie noua insine...daca am avea suficiente activitati pe placul sufletului nostru, nu ne-am mai plange de lipsa timpului.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...