joi, 26 mai 2011

Varsta interioara


Poate am mai spus-o sau poate nu, dar cu siguranta m-am gandit de multe ori la acest aspect... M-am convins de-a lungul timpului ca noi, de fapt, avem doua moduri distincte de a ne determina varsta- unul unanim acceptat, reprezentat de varsta biologica, si unul lipsit de criterii, care ne da o anumita varsta interioara. Sufletul nostru nu imbatraneste o data cu trupul, are alt ritm si alte coordonate. El isi poate opri inaintarea in varsta la un anumit moment, ramanand ancorat la o anumita varsta cu o anumita semnificatie pentru noi, alta la fiecare individ in parte. 


Poate regretul, poate nostalgia sau refuzul de a accepta trecerea timpului sunt tot atatea motive pentru a opri in loc timpul interior. Sau poate uneori ne e imposibil a ne vedea mai batrani decat ne simtim a fi, respingand ideea de maturizare, pe care, de altfel, nu o putem stavili...ea totusi intervine, dar sufletul ramane tanar, poate doar mai slefuit si mai intelept decat in momentul cand, biologic, aveam varsta pe care o simtim in interior. Sau poate ca ne e greu sa renuntam la tinerete, si de aceea o pastram in interiorul nostru, sfidand urmele fizice ce ne reflecta varsta din buletin. In interiorul meu, m-am oprit la 19 ani...nu gasesc semnificatia, nu stiu de ce tocmai acea varsta o simt in interiorul meu...probabil candva voi descoperi motivul, sau poate nu...insa de fiecare data trebuie sa calculez varsta pe care o am, caci nu o simt ca fiind a mea...

6 comentarii:

  1. Maturizarea nu tine cont de varsta si nici nu e neaparat buna.
    Te-ai oprit la varsta corecta :)

    RăspundețiȘtergere
  2. trăim în salturi, mai încolo te vei opri la 25 şi s-ar putea să ai numai 23, sau la 40 să priveşti ca la 30, timpul ne dă bătăi de cap! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Scorchfield: Am trecut deja de ceva timp de 25...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite ca la asta nu m-am gandit. Nu stiu sa spun cati ani am psihologic, dar cateodata sunt destul de infantil, ca ai observat cateodata si in ce scriu :) Dar e important sa ne maturizam in gandire, exprimare si gesturi, pentru ca nu putem fi ca la pubertate tot timpul Ce e important, zic eu, e sa-ti ramana vitalitatea si puterea de viata, si mai ales placerea de a trai.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca varsta interioara depinde de atitudinea interioara pe care o ai despre viata si despre tine. Depinde si de imaginea despre tine insati. Asa cum ai spus si tu, sunt multi care vor sa para mai batrani sau mai maturi pentru a parea ca au mai multa autoritate si acei oameni chiar imbatranes mai repede (e dorinta lor, nu?). Si chiar si trupul urmeaza linia dorintei (eu ziceam demult tare, ca trupul e ca o haina a sufletului, ca ia forma sa).
    Dar toate astea sunt valabile pentru un anumit strat din care suntem alcatuiti. Mai in interiorul nostru e altfel; pur si simplu nu exista varsta.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...