miercuri, 11 mai 2011

Iarasi filosofari...cu sens sau fara sens


Viata e cel mai de pret lucru pe care il avem, insa adesea uitam sa o pretuim la adevarata valoare...suntem prea grabiti sa privim lucrurile marunte care, toate la un loc, formeaza cadrul vietii noastre...fiecare rasarit de soare este un prilej de bucurie...cati stau insa sa-i contemple frumusetea...cati se bucura vazand ca soarele a mai rasarit inca o data pentru ei? Cati se bucura ca pot atinge
frunzele unui copac sau pur si simplu pentru ca beau un pahar cu apa? Prea putini si prea rar constientizam bucuriile vietii...trecem pe langa ele fara sa le simtim intensitatea...unde ne grabim? Daca am trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima, am simti altfel fiecare lucru, fiecare gest...daca am privi in jurul nostru ca si cum am privi pentru ultima data acele locuri, vom descoperi frumusetea ascunsa in frunze, in fire de iarba, in bataia vantului, in ziduri roase de vreme...cand plecam de undeva unde stiam ca nu voi mai ajunge prea curand, priveam cu alti ochi acel loc.  Recunosc ca si eu sunt prinsa adesea in alte activitati, dar, din cand in cand, gasesc putin timp pentru a privi in jurul meu si imi incarc bateriile din natura...cat de frumos pica lumina plapanda a soarelui dupa o furtuna, cand norii inca nu au parasit cerul...plantele toate sunt invaluite de acea lumina, iar verdele lor pare mai viu...sunt atatea lucruri pe care le-am putea observa, daca am avea timp...lucruri care ne-ar face sa simtim bucuria de a trai...

2 comentarii:

  1. Iar aceste lucruri simple, dar care ne fac o adevarata placere, nu ni le poate lua nimeni!

    RăspundețiȘtergere
  2. In lucrurile simple, asa este, gasim bucurie si placerea de a trai.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...