luni, 16 mai 2011

Altruismul- cat de greu il putem atinge?


Va scrisesem leapsa faptelor bune...acest subiect merita o dezvoltare mai amanuntita, lasand la o parte insiruirea de fapte bune, pe care, de fapt, nu ar fi trebuit sa le amintesc, aceasta insemnand o lauda, stirbind astfel esenta lor...insa fiind vorba de o leapsa, am trecut peste acest aspect, pentru a scoate in evidenta ce inseamna pentru mine o fapta buna, nu pentru a obtine aprecieri. Comentariul lui Iris, plin de adevar, a fost si el un punct de pornire. Cat de dezinteresati suntem atunci cand ne oferim ajutorul?...
cand facem un gest aparent dezinteresat, lipsit de castig material...oare totusi nu urmarim ceva, in adancul nostru?...poate facem diverse fapte bune cu gandul ca astfel, vom castiga iertarea divina a pacatelor noastre sau poate, la un momentdat, asteptam sa ni se intoarca gestul. Cat de altruisti suntem de fapt?...putem spune ca stim sa fim de un altruism autentic, incat faptele noastre bune sunt facute fara nici cea mai mica urma de interes, fara a astepta macar acel multumesc? Poate facem ceva pentru a compensa ceva ce nu am facut pentru altcineva sau poate facem un lucru pentru a fi apreciati de altii, chiar daca material nu obtinem vreun castig...orice gand legat de ceea ce facem pentru altii legat de un eveniment viitor ca eventuala rasplata, diminueaza sau chiar anuleaza ceea ce ar putea fi numit altruism...gesturi aparent dezinteresate, de multe ori nasc in sinea noastra anumite asteptari de la cel ajutat sau de la altcineva. Chiar si povestind despre ele, creem un interes in jurul lor, asteptand o apreciere. Putem sau nu sa fim cu adevarat altruisti?...

7 comentarii:

  1. E greu sa fim dedicati tot timpul altora, si noua nu. Doar cei cu calitati umane rare o pot face.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum spunea si colegul loopoo ,e o calitate umana ,rara ,dar se mai gaseste .

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat adevar graiesti... din pacate! Daca am sta sa analizam toate cazurile de altruism cred ca in fiecare am descoperi un motiv ascuns...

    Uite, e si o carte pe care am citit-o mai demult din care am scos citatul asta: “Putem asadar intreba daca darurile sunt pana la urma daruri. Nu sunt doar un fel de barter in avans?”

    Mai multe am scris la mine pe blog: http://aliasgreen.aboutblank.ro/2008/07/31/mesajul-libertatii-fa-un-efort-si-vei-face-sex/ Dincolo de cuvintele mele, merita toata atentia aceasta carte! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta a fost o revelatie de acum 20 ani, pe care am notat-o la vremea aceea. E foarte asemanatoare cu ceea ce ai scris tu.

    http://mirceavladut.wordpress.com/2010/03/10/1-martie-1990-teoria-egoismului-2/

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Loopoo:
    @ Florentin:
    Oare chiar exista astfel de cazuri, fie ele si rare?

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Andres: Interesant citatul...insa cred ca ar trebui sa primim darurile ca atare, fara sa ne simtim obligati sa oferim ceva in schimb...altfel nu ar mai fi daruri, dupa cum arata si citatul.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Mircea Vladut: Impresionant ca ai pastrat cugetarile tale dupa atatia ani...mai multe, comentez in dreptul articolului tau. :)

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...