marți, 17 mai 2011

Daca ai carte, mai ai parte?


Cu ani in urma, daca intrebai niste copii ce ar vrea sa se faca atunci cand vor fi mari,  cele mai multe raspunsuri s-ar fi indreptat spre profesia de medic sau spre cea de profesor/invatator. Copiii aveau niste modele pe care isi doreau sa le urmeze, cu mintea lor inca necoapta, discerneau importanta acestor profesii cu care intrasera in contact si carora le deslusisera pe intelesul lor insusirile, caracteristicile, calitatile. De altfel, pe vremea mea, aceste profesii inca mai impuneau ceva respect...copiii ii apreciau pe profesori si invatatori pentru ca ii invatau tainele cartilor, iar pe medici pentru ca ii faceau bine ori de cate ori se imbolnaveau. Acum insa, ma indoiesc ca la acceasi intrebare, copiii ar da aceleasi raspunsuri...imaginea din prezent a acestor profesii nu e de natura a-i determina pe cei mici sa si le doreasca pentru viitorul lor. Cand e imposibil sa nu auzi de cazuri de malpraxis, nu mai vorbesc de sfintele spagi fara de care rar se uita la tine vreun medic, cand auzi de profesori care iau spagi ca sa treaca pe unii clasa sau Bac-ul, sau, mai rau, de profesori care ii hartuiesc sau intretin relatii sexuale cu elevii, cum sa iti mai doresti sa urmezi astfel de profesii...sa numai vorbim de latura salariala,  evidentiaza cat de pretuite sunt de stat aceste profesii...fie ca vorbim de o denigrare din interior sau de una exterioara, decaderea acestor profesii este reala si mai mult decat evidenta...in schimb, sunt propovaduite modele de succes ce au tot mai putin de-a face cu intelectualitatea...si atunci, ne intrebam de ce interesul fata de scoala este atat de scazut, de ce nivelul de pregatire al elevilor este in scadere...copiii nu au un fond rau, ei sunt influentati de ceea ce societatea le arata prin exemplele ei. Ma uit si la mine, care nu mai sunt nici copil, dar nici om cu scaun la cap inca nu sunt...incerc sa ma adaptez ritmului pe care exteriorul mi-l impune. Constat adesea ca nu mai pot crede in zicala Ai carte, ai parte caci mi se pare o munca in zadar, care nu este pretuita si interesul meu scade...daca invat sau citesc ceva, o fac din placere, nu pentru ca aceste incercari de culturalizare m-ar ajuta in viata de zi cu zi.  Dar ma gandesc ca interesul meu pentru carti exista acum pentru ca in trecutul meu, inca mai pretuia ceva. Dar pentru cei mici, ce s-au format in vremuri guvernate de alte valori, invatatura nu mai reprezinta un tel in viata...le e usor sa perceapa ca nu le va fi de prea mare folos, ca trebuie sa-si dezvolte alte calitati pentru a avea succes in viata.

8 comentarii:

  1. Nu ca sa ai parte, pe langa carte, trebuie sa ai si pile. Trebuie sa fii prea bun ca sa n-ai nevoie de pile. Poti avea doar pile, si e suficient, dar daca ai doar carte, degeaba o ai. Daca le ai pe amandoua e foarte bine, insa doar cu cartea nu faci nimic.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu cred ca nu se mai aplica de mult

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu se mai aplica.Acum e cam asa "Au parinti multi bani ,ai parte!...din pacate:((

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ati oferit raspunsuri transante, ati rezumat pe sleau ce-am vrut eu sa spun in prea mulet cuvinte. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si astazi copiii au modele, pe Salam, Guta sau Becali. De ce dracului sa isi ia ca model un profesor muritor de foame? Din pacate asta este situatia, iar cuvintele sunt de prisos...

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Mircea Florescu: Trist, dar adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa s-a ajuns in RO, dar in alte tari, daca ai carte, AI PARTE. Te ridici imediat si te uci sus de tot. Va pot da exemple multe, de copii care nici macar nu au parintii aici, au mers la scoala si acum sunt pe pozitii foarte bune in companii mari. Asa ca INVATATI, CITITI, cartea s ava fie prietenul cel mai bun!

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...