Compromisul- un rau necesar

Fiecare din noi si-a conturat intr-un fel sau altul propriile principii, propriile aspiratii si  dorinte...fiecare are propria viziune despre viata si modul in care si-ar dori sa se desfasoare aceasta. Insa nu ne traim viata in mod izolat...cu sau fara voia noastra, ne desfasuram existenta in cadrul unei societati guvernate de reguli, scrise sau nescrise, interactionam cu alti oameni, care la randul lor au anumite conceptii, interesele noastre intra in conflict cu ale lor, si adesea si cu regulile pe baza carora e construita societatea. Trebuie sa respectam legi, trebuie sa traim intr-un cadru trasat de altii...scoala, apoi munca pentru a procura resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor noastre...nu ne putem dedica intreaga viata placerilor, satisfacerea dorintelor noastre este conditionata de cele mai multe ori de anumite activitati pe care sa le desfasuram...Compromisurile fac adesea parte din cotidian...uneori mai marunte, alteori mai mari...fie ca renuntam la satisfacerea unei dorinte sau a unei placeri in favoarea unei activitati impuse sau necesare, fie ca ne incalcam unele principii, pentru a nu pierde sau pentru a castiga ceva intr-o anumita situatie. Compromisurile marunte nu ne afecteaza intr-o masura semnificativa gradul de multumire interioara. Uneori nici nu le sesizam, caci am fost educati in respectarea unui minim de reguli. Cele mai mari insa produc anumite efecte asupra starii noastre de spirit, declanseaza sentimente de nemultumire, de frustrare...Sunt situatii in care suntem impinsi de imprejurari sa acceptam compromisuri majore...acestea ne pot marca cel mai mult viata, pe acestea e important sa le evitam, pentru a ne feri de o viata plina de regrete.