E si asta o forma a artei

Cred ca va trebui sa dorm cu foaia si pixul sub perna, nu de alta, dar asa imi vin idei mie noaptea inainte sa ma ia somnul... De-ati sti cat ma chinui sa le memorez...bineinteles ca a doua zi, la lumina si sub egida canii de cafea, unele din ele le sterg din memorie, mi se par prea stupide sau deplasate, in orice caz, nedemne pentru a li se dedica o postare, dar celelalte raman. Si le scriu frumos sub forma de titluri sau uneori de simple insiruiri de cuvinte, sa le am eu acolo ca reper pentru a le da apoi o forma. Uneori am senzatia ca si blogaritul asta poate fi o arta...ideea incolteste, apoi prinde contur si noi o imbracam in cuvinte pana devine un articol concret. Desi nu dam nastere unor capodopere, avem satisfactia ca am creat ceva si cand acel ceva este apreciat de altii, mai ales de oameni pe care nu-i cunosti personal, deci nu-i poti banui de subiectivism, satisfactia ajunge la cote maxime. Pe masura ce numarul celor care revin sa iti citeasca articolele creste, procesul de creatie devine mai dificil, mai complex, exigentele proprii cresc, accentul pe calitate, de asemenea...probabil fiecare din noi a scris intr-un moment al vietii sale versuri...sau poate proza...dar cati am avut curajul de a-i lasa pe altii sa citeasca?